O revistă în stare de veghe: cum arată luna august în paginile ediției Curtea de la Argeș
August aduce în cuprinsul revistei Curtea de la Argeș un număr dens și preocupat de luciditate și răspunsuri subtile la întrebări pe care nu toți mai avem curajul să le punem. De la început, editorialul semnat de acad. Gheorghe Păun – „Care este numele acestor vremuri?” – își așază cititorul în fața unei oglinzi deformat-adevărate, unde Transilvania devine metaforă universală a post-adevărului, iar vampirii lui Smullyan încep să semene ciudat de bine cu figuri din peisajul public actual. O provocare curajoasă, scrisă cu ironie subțire, în stilul binecunoscut al autorului, care transformă logica paradoxală într-un avertisment asupra schizofreniei sociale care ne cuprinde.
Textele din acest număr acoperă o paletă impresionantă de teme, toate gravitând în jurul conștiinței: de sine, de comunitate sau de apartenență spirituală. Horia Bădescu, în „Asumarea conștiinței de sine”, dezvoltă un eseu de o profundă vibrație intelectuală și morală, pornind de la interviul acordat în 1999 de fizicianul și filosoful Basarab Nicolescu. Este un text-reper despre criza de identitate a omului contemporan, despre nevoia unei reînnoiri lăuntrice și despre rolul transdisciplinarității ca punte între știință și sacru.
Alexandru Mărchidan, în „Să nu trăim în minciună!”, continuă meditația începută în numărul anterior asupra totalitarismului ideologic și a pericolelor unei societăți dezvrăjite, în care propaganda îmbracă forma compasiunii și adevărul este înmormântat cu ceremonie chiar înainte de a fi înțeles. Este o pledoarie pentru discernământ și veghe spirituală într-o lume care își consumă ultimele resurse de semnificație.
Pe firul aceluiași demers introspectiv, Ioan St. Lazăr semnează o amplă analiză teologică asupra rugăciunii „Împărate Ceresc”, din perspectiva lucrării Înaltpreasfințitului Varsanufie – un comentariu hermeneutic de profunzime, dar și un ghid duhovnicesc pentru cei care caută o apropiere autentică de Duhul Sfânt.
Victor Ravini revine cu o interpretare de substanță asupra „Mioriței” – nu ca simplu mit pastoral, ci ca o adevărată capodoperă universală, în care ethosul românesc își asumă destinul printr-o înțelepciune ancestrală. Mai departe, Dumitru Gabura face un portret ideatic al lui Victor Teleucă, punându-l în dialog cu Cioran, în jurul unei teme recurente: timpul haosului, între luciditate și disperare.
Din paginile dedicate spiritului civic și științei, Raia Rogac propune un excurs istoric și instituțional cu privire la Academia de Științe a Moldovei, la împlinirea celor 64 de ani, în vreme ce Mihai Maxim continuă seria „Seniori ai culturii” cu un portret dedicat Madeleinei Karacașian – personalitate marcantă și discretă a exilului românesc.
Într-o secțiune aparte, Mihai Nadin evocă figura lui Ștefan Baciu, în cheia purității și a non-alinierii, iar paginile de final aduc câteva ecouri din Timpul lui Eminescu – texte republicate, dar cu încărcătură aproape profetică pentru contextul actual, când istoria parcă-și urlă avertismentele în zadar.
Acest număr al revistei nu este chiar „pentru toată lumea”, dar e cu siguranță pentru toți cei care mai cred în puterea discernământului.
Revista este disponibilă, așa cum se cuvine, la https://curteadelaarges.ro.
