Planeta Urmuz - De la Cucuteni la Yangsao şi înapoi…
Am rezumat în titlu una dintre cele opt „schiţe dramatice” cuprinse în volumul „Iubire fără frontiere”, apărut în 2025 la Editura RawexComs, Bucureşti. Autor este cunoscutul sinolog Constantin Lupeanu, „personalitate plurivalentă a culturii române” (Mihaela I. Rădulescu, la finalul cărţii), diplomat de cursă lungă, de câţiva ani, argeşean prin adopţie, mutat în apropiere de Curtea de Argeş, traducător din şi în limba chineză, romancier şi poet – acum, surpriză? – şi dramaturg. Am primit cartea alături de un masiv roman recent, „Corabia piraţilor”, publicat la aceeaşi editură, un roman masiv, de aproape 700 de pagini de mari dimensiuni. Piesa în discuţie are acelaşi titlu cu volumul însuşi şi, de fapt, micşorând surpriza semnalată mai devreme, ea a fost inclusă şi în volumul „Toţi oamenii sunt fraţi”, publicat de C. Lupeanu la RawexComs în 2019 şi, ediţia a doua, în 2022. În plus, ea a fost pusă în scenă sub titlul „Ceramică şi iubire” în oraşul Xiamen, China, cu premiera la 30 aprilie 2022. Detalii ne oferă şi M.I. Rădulescu, şi Adrian Daniel Lupeanu, acesta, tot la finalul volumului, în textul „O piesă românească se joacă în străinătate – Ceramică şi iubire”. (Pe coperta alăturată, o scenă din spectacolul de la Xiamen.)
Piesa este dedicată „împlinirii a 70 de ani de relaţii diplomatice româno-chineze şi cinstirii celor peste 5000 de ani de contacte şi legături culturale între popoarele român şi chinez, între seminţiile geto-dace şi han” (pag. 166). Personaje sunt cinci: Dora Laie, istoric şi artist plastic, proaspătă absolventă, originară din Cucuteni. În urmă cu 5000 de ani, la Cucuteni, s-a numit Diurpa. Nicu Laie, preot din Cucuteni (tatăl Dorei). Li Shanshi, profesor universitar la Shanghai, istoric şi arheolog de renume. În urmă cu 5000 de ani, la Cucuteni, s-a numit Stâncă. Xu Broderie, medic din Shanghai. Paloş, directorul şcolii din Cucuteni (cei doi de pe urmă, trăitori astăzi). Acţiunea se petrece în România şi în China, în Cucutenii de azi şi în cei din Neolitic.
Deja se poate bănui ce se întâmplă. Diurpa şi Stâncă sunt ceramişti vestiţi, se iubesc, dar trebuie să se despartă, Stâncă pleacă spre Soare Răsare împreună cu tribul lui, el fiind cel care „asigură orientarea”. Peste milenii, Dora primeşte o ofertă atrăgătoare pentru a lucra pe şantierele arheologice din Yangsao, o regiune din China unde s-a descoperit o ceramică surprinzător de asemănătoare cu cea de Cucuteni (dar mai recentă cu vreo mie de ani). Acolo îl găseşte pe profesorul Li Shanshi (în traducere, deloc întâmplător, Li Piatră de Munte) şi, încet-încet, cei doi îşi dau seama că îi leagă „o iubire peste milenii” (pag. 183), că sunt reîntruparea tinerilor Dora Laie şi Stâncă de acum 5000 de ani. Hotărăsc să se căsătorească – la Cucuteni, în România. Ajunge în China şi preotul Nicu, care, bolnav, este tratat de doctoriţa Xu Broderie, se îndrăgostesc şi ei, hotărăsc şi ei să se căsătorească, tot la Cucuteni. Zis şi făcut, nuntă de trei zile, muzică românească, muzică chinezească, veselie – un singur incident tulbură ceremonia: conform „tradiţiei”, cele două mirese sunt… furate, iar hoţul-şef este chiar Paloş, îndrăgostitul de Dora. „10 sticle de whisky de mireasă şi o călătorie în China”, stabileşte el preţul, dar se alege doar cu… un pumn în nas: profesorul Li era şi un mare maestru în wushu, arte marţiale chinezeşti (pag. 193). Dar totul se termină cu bine, Stâncă/Li decide: „Propun ca atât eu, cât şi domnul director Paloş să oferim câte o sticlă de whisky fiecărei familii din Cucuteni, în semn de preţuire şi drept scuze pentru că a fost întreruptă ceremonia.” (pag. 194) Şi astfel, seminţiile geto-dace şi han s-au reîmprietenit. Ultima replică o rostesc împreună Nicu şi Broderie: „Iubirea nu are frontiere.” Bineînţeles că este aşa, pentru că „Toţi oamenii sunt fraţi” (Confucius).
