Planeta Urmuz - Texte de însoţire
Am preluat subtitlul cărţii a cărei sugestivă copertă este reprodusă alăturat, Marian Nencescu, „Călăuză printre cărţi: texte de însoţire”, Editura PIM, Iaşi, 2025, şi pentru că în continuare voi alege calea comodă de a prezenta volumul mai ales prin intermediul… textelor care îl însoţesc, începând cu introducerea la carte a autorului, apoi citând aprecieri despre carte reproduse pe copertă. Spune autorul (cu mici adăugiri ale subsemnatului, marcate prin paranteze drepte):
„Această carte este mai puţin obişnuită în contextul publicistic actual, deşi precedente există, slavă Domnului! Am grupat, aşadar, în această nouă invitaţie la o călătorie literară inedită o serie de texte de însoţire (prefeţe sau texte de gardă, într-un limbaj critic gramaticalizat) [referitoare la o paletă foarte diversificată de cărţi, pe măsura preocupărilor autorului, jurnalist recunoscut, apropiat încă de la începuturi şi de revista «Curtea de la Argeş», de la filosofie la arte plastice, de la poezie la starea generală a culturii] scrise în ultimii ani [primul e din 2015, cele mai multe sunt din ultimii doi-trei ani], o formă personală de răspuns la atenţia şi graţia cu care m-au întâmpinat confraţii literari, din presă sau din lumea artelor. Şi cum însuşi genul publicistic propus este inedit – textele de însoţire având nu doar logica lor internă, dar şi amprenta excesivă a celui chemat să se pronunţe a priori asupra cărţilor ce urmează să apară – am considerat necesar să adaug conţinutului propriu-zis şi câteva (minime) precizări de ordin moral-profesional, la care ţin, şi pe care le-am repetat de câte ori am avut prilejul să mă pronunţ public pe acest subiect.”
Că genul este dificil de clasificat, certifică şi Rodica Lăzărescu, pe manşeta copertei: „Astfel de texte sunt greu de încadrat într-un anume registru, oscilând cu graţie între cronica literară, studiu şi eseu, totul învăluit într-un subtil halou filosofic, mai mult sau mai puţin perceptibil, Marian Nencescu urmând parcă autoinvitaţia lui Titu Maiorescu, notată în celebrele sale Însemnări zilnice: «Mai multă filosofie, domnule Maiorescu!»”
Merită „ascultat” şi criticul literar Theodor Codreanu, „academia de la Huşi”, cum îi zicea regretatul Nicolae Dabija, care scrie pe coperta a patra: „Pe Marian Nencescu nu-l interesează formalismul şi parti-pris-urile criticii literare. Mai mult de atât, are chiar ambiţia de a tine sub control subiectivismele şi poncifele criticii, în condiţiile unui noian de cărţi, imposibil de dominat din poziţia de lector. A nu rătăci în acest labirint editorial presupune ca firul Ariadnei să rămână criteriul estetic, în primejdie de a fi tot mai ocultat în postmodernitate. Această nouă colecţie de Călătorii literare este fatalmente fragmentată. În paginile sale stau alături, firesc, personalităţi de diverse orientări, autorul fiind departe de spiritul listelor preferenţiale, cartea fiind şi o pledoarie pentru profesionalism în cultură. În ansamblu, autorul ne oferă o imagine credibilă a culturii româneşti de azi, într-o stilistică echilibrată, supusă la obiect, în texte concentrate, menite să tină trează curiozitatea cititorilor.”
Cel puţin două dintre texte sunt de interes argeşean direct: „Urmuz, aievea, în imaginarul artei” (prefaţa la albumul „Scriitori români văzuţi de mari graficieni ai lumii. URMUZ”, editat de Nicolae Ioniţă, în 2023, în Anul Urmuz 140-100, la Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti) şi „Triumful publicisticii unioniste”, prefaţa la volumul Raia Rogac, „Zidari întru veşnicirea neamului. Convorbiri, recenzii, eseuri”, vol. II, numărul 41 în „Biblioteca Revistei Curtea de la Argeş”, Editura Zodia Fecioarei, Piteşti, 2024. „O imagine credibilă a culturii româneşti de azi”, cum spune Th. Codreanu, o abordare constructivă, informativă, profesionistă – o carte de avut în vedere, chiar merită.
