Aventură la Polul Nord
Un dovleac rostogolindu-se din ţară în ţară, ca să găsească locul unde câinii umblă cu covrigi în coadă, a ajuns la Polul Nord. Obosit de-i sunau seminţele-n cap, se spovedeşte unui gheţar că umblând după cai verzi pe pereţi, n-a realizat mare brânză.
Ascuns sub vălul Aurorei boreale, gheţarul îl ascultă cu atenţie şi apoi îl sfătuieşte să nu-şi piardă seminţele, că nu se ştie niciodată de unde sare iepurele.
Tocmai atunci un lapon, ţinându-se strâns de un frâu de mătase împletit în cinci şi-n şase, îl înhaţă bucuros că are cu ce să-şi hrănească balena de casă, pusă la îngrăşat.
Dovleacul, fericit că şi-a găsit scopul în viaţă, se jertfeşte aruncându-se între fălcile balenei.
„Unde dai şi unde crapă” şi-a zis laponul când a văzut că balena l-a înghiţit pe nerăsuflate şi apoi s-a aruncat în ocean.
Iona, dovleacul, a început lupta de a se salva din mediul concentraţional în care singur se încarcerase.
Un piţigoi rătăcit cânta pe deasupra apelor „Cinci opinci… cinci opinci…” semn ca vara era departe.
Ameţită de frumuseţea cântecului, balena a eșuat pe un ţărm necunoscut.
Ajuns pe uscat, dovleacul îşi recunoaşte pământul natal şi crapă de bucurie, împrăştiind seminţele în cele patru vânturi.
