Întâmplări caniculare
Marți 21 iulie, după Sf. Ilie adică, a fost o zi caniculară, dar și foarte intensă. Cu surprize. Plăcute.
Am fost invitată să particip la o întâlnire cu participanții la proiectul Școala de vară interculturală „Brâncuși 150 – Artă, Comunitate, Viitor” organizat de Asociația Aripi de Înger din Curtea de Argeș. Manager de proiect inimoasa profesoară Mădălina Fotache.
Întâlnirea a avut loc la Casa Norocea. În spiritul urbei lui Urmuz n-am știut exact ce-o să se întâmple acolo. O spun cu drag, nu cu ironie, comunicarea nefiind punctul forte pentru majoritatea localnicilor și atunci se întâmplă ... urmuzisme, dar uneori e bine să fii și oraș regal că te bucuri de binecuvântări eterice. Singurul lucru cert care mi s-a cerut a fost că trebuia să-mi port ia cea frumoasă și să fiu sociabilă – ca de obicei de altfel.
Ei – surprize, surprize!
Primii care au ajuns la Casa Norocea au fost niște tineri care, după tatonări lingvistice și ajustări de ritm (din partea mea) mi-au spus că sunt din Azerbaidjan! „What?! No way! I was in Azerbaidjan myself” (Ce?! Nu cred! Și eu am fost în Azerbaidjan). Și pune-te pe socializat. Sigur după pâinea și sarea tradițională, însoțită de limonadă și multe râsete! Și ei își întâmpină tradițional oaspeții cu pâine și sare.
Au venit și ceilalți între timp. Surpriza pentru vizitatori a fost un frumos moment folcloric interpretat de un mic grup de copiii îmbrăcați în minunate costume populare.
Un moment plăcut și evocator de amintiri excelente! Cine și-ar fi imaginat că voi întâlni tineri și tinere din Baku și Ganja și vom vorbi despre foștii mei studenți de la master care m-au făcut să cunosc Azerbaidjanul destul de bine!
M-am despărțit cu părere de rău de tinerii vizitatori pentru a mă pregăti de momentul principal al zilei: întâlnirea Clubului nostru de Lectură, CLER Sr. Ne-am întâlnit pe terasa de vis a Casei Domnești de unde am admirat panorama spre Sân Nicoară și am vorbit despre ce ar putea fi orașul regal dacă autoritățile locale și-ar propune mai multe lucruri făcute în beneficiul orașului, al locuitorilor și al mult doritului turism care are, însă, nevoie de o infrastructură performantă. Adică ceea ce trebuie să facă nu întreprinzătorii, oamenii de afaceri, ci ele, autoritățile, care folosesc taxele și impozitele oamenilor în scopuri obscure traduse cel mai vizibil în lipsa apei potabile într-un oraș care-și dorește să atragă vizitatori și în tot felul de alte lipsuri ca mijloace de transport variate și decente care să lege orășelul de capitala de județ sau de țară, toalete publice, fântâni cu apă potabilă de la care turiștii să-și poate umple recipientele proprii așa cum se întâmplă în restul Europei, ba chiar și pe la București uneori. Dar ne-am adus aminte repede că ne-am strâns în acel loc pitoresc pentru a vorbi despre poezie și literatură.
Așa că am început cu poezia. S-au citit poezii de Adrian Păunescu şi Șerban Foarță. Prevăzusem dorința de a citi cât mai multe poezii de Păunescu așa că ne-am limitat, nu foarte fericite, la doar două de fiecare. Cine spune că nu se mai citește poezie? Găsiți la adresa https://anayram.com/2026/07/22/versurile-citite-la-cler-sr-in-iulie/ câteva poezii citite la întâlnirea noastră. Sigur că au fost și discuții despre poeții respectivi, opera lor și receptarea publicului. Dar, a trebuit să nu ne lungim prea mult pentru că ne aștepta romanul "Povestirile mameibătrâne" de Radu Țuculescu.
Despre discuțiile, bogate și adesea contradictorii, referitoare la romanul lui Radu Țuculescu voi scrie mai pe larg în altă parte. Concluzia a fost că este un roman de o mare măiestrie artistică, ușor de citit, dar nu la fel de ușor de acceptat din diverse motive. Vorba uneia dintre cititoare „de gustibus...”.
Am avut și invitați care s-au declarat plăcut impresionați de discuțiile noastre și au promis că vor mai veni. În plus, s-au primit și cărți, iar la sfârșitul întâlnirii s-au dat și autografe.
Căldură mare, mon cher! Sau în spirit anglofon de corectitudine politică – you guys!
