Tabletă de scriitor - DESPRE IDOLATRIA SUFLETULUI
La nivelul vieţii cotidiene contemporane sunt puţini oameni care se gândesc, reflexiv-teoretic, la raportul dintre trup şi suflet. Pentru ceilalţi, viaţa este o simplă alunecare de zile şi ani, dintr-un izvor de început, al copilăriei şi tinereţii, până când numărul acestora se sfârşeşte prin moarte. Scopul lor este să mănânce şi să bea bine, să-şi satisfacă poftele trupului şi să trăiască tot mai comod, uneori chiar în defavoarea celorlalţi. Dar şi dintre cei care aşează sufletul pe o treaptă superioară, întâlnim câţiva care realizează o adevărată idolatrie a sufletului. Aceştia sunt uneori religioşii - care cred că sufletul lor aparţine lui Dumnezeu şi de aceea, uneori, îşi sacrifică trupul prin abstinenţă, post şi rugăciune, prin suferinţă voluntară. Tot aici intră însă şi marii filosofi ori umanişti, care realizează o simbioză între suflet şi gândire, înălţându-se maiestuos pe ramurile unor idei abstracte, până aproape de sublim.
