TABLETĂ DE SCRIITOR - SPOREŞTE BINELE PRIN BINE
Unii oameni cred că li se cuvine binele; mai ales la vârsta mică: părinţii să-i hrănească şi să-i îmbrace pe copii, să le asigure condiţii de învăţătură şi de joacă. Şcoala să-i ajute printr-un efort colectiv, la însuşirea unor cunoştinţe temeinice, la înălţarea printr-un zbor fizic armonios, prin sporirea mentală. Cum şi prin ce răsplătesc ei aceste oferte? Uneori, în niciun fel; ba dimpotrivă: depun un efort minim pentru a răspunde la darurile respective; alteori îngreuiază munca educaţională, ori se abat de la regulile sociale şi morale. Întâlnim chiar şi nişte întârziaţi, care devin o povară pentru familie şi societate, crezând că lor anume li se cuvine dăruirea permanentă a binelui, când ei înşişi ar fi putut să-şi procure, de la o anumită vârstă, cele necesare evoluţiei şi traiului.
A spori binele prin bine cred că este nu doar o datorie - pe care trebuie s-o împlinească fiecare constant - ci şi o coparticipare la propria lor evoluţie. Binele nu aparţine doar unora - care-l dăruiesc - ci şi celorlalţi - care-l primesc - şi care ar trebui să-l multiplice tot prin bine, până când devin ei înşişi capabili să dăruiască binele.
Societatea omenească este o comunitate şi o continuitate de reciprocităţi, din care primeşti şi spre care trebuie să dăruieşti, să contribui prin specializarea şi munca ta la prosperitatea colectivă. Această relaţie trebuie înţeleasă şi de politicieni: că ei nu au fost aleşi în fruntea treburilor obşteşti doar ca să primească beneficii tot mai mari, ci să dăruiască o parte din capacităţile şi roadele muncii lor comunităţii, sprijinind astfel organizarea corespunzătoare a treburilor publice şi binele colectiv - al întregii naţiuni.
