Oxana Cârlan Munteanu: "Insomnia Cuvintelor" (versuri)
Cartea a apărut la Editura "Meşterul Manole" din Curtea de Argeş, în ianuarie 2016, redactor fiind prof. Gheorghe Ungureanu, iar tehnoredactor, prof. Ion Gh. Ungureanu. Poeta mărturiseşte că dedică acest volum de poezii bunicilor săi, întrucît ei i-au "ghidat dragostea faţă de ţara mea - România". "M-am născut, mărturiseşte poeta, în continuare, cu inima pe meleagurile mănoase ale patriei mele, unde liberă sunt să ascult melodia timpului oriunde m-aş afla".
Cartea cuprinde 97 de poezii scurte, având ca temă generală iubirea. Iubirea este surprinsă în mai multe ipostaze: de la freamătul sentimentului de dragoste până la puterea lui demiurgică. Cuvintele cele mai frecvente în aceste poezii sunt: dor, inimă, somn, visuri, fericire, speranţă, zbor, lumină, stea, izvor, lacrimă ş.a. Acestea pot exprima cel mai bine sentimentul iubirii, în diferite figuri de stil: "... Într-o clipă mă cuprind/ cu un izvor de iubire/ şi mă simt o stea cu lumină" ("Vreau").
Sentimentul iubirii produce adevărate metamorfoze sufleteşti. Fiind cuprinsă cu un izvor de lumină, poeta se simte "o stea luminoasă". Îndrăgostiţii îşi transmit stările sufleteşti provocate de acest sentiment: "Simt neliniştea ta cum,/ în cursul ceasului, dă viaţă/ peste marginea mării" ("Simt durerea ta").
Iubirea, într-adevăr, are puteri demiurgice: "... mi-ai scos tristeţea din sânge/ cu foşnet de frunze"; "... inima mea e-n pieptul tău,/ Sufletul tău, în gândul meu" ("Îţi scriu").
Unele poezii cuprind metafore, metonimii, personificări şi alte figuri de stil, care sunt de o rară expresivitate: "Eşti un Cântec de dor/ născut din roua sufletului meu"; "Adu-mi iubirea făgăduită!/ şi pictează-mi speranţa/ căci lacrima ta rătăceşte în sufletul meu..." ("Tu").
În viziunea autoarei, poezia e "unica regină a universului", este "izvor care naşte dor/ de apă vie!"; "Cânt numele tău în clipa/ Când soarele râde/ cu raza muzicii de dor!" ("Unică"). Iubirea este implicată şi în valori existenţiale, cu deosebire în sensul vieţii, pe care poeta îl vede doar în luptă: "culeg sărutul tău de vis/ şi dau sens vieţii-n paradis,/ te-mbrăţişez în şoaptă caldă de fior/ cu cerul sufletului plin de-amor" ("Văd sensul vieţii doar luptând").
Poezia dedicată fetiţei sale, Ina, e realizată prin comparaţii şi metafore încărcate de o rară afectivitate. Fetiţa Ina e "dulce ca un miez de floare în plină primăvară,/ gingaşă ca adierea vântului de iubire". Poeta îşi mărturiseşte o iubire unică în lume, o iubire "cât numai luna poate şti/" şi o adorare "atât cât muntele poate iubi" ("Te iubesc, fetiţa mea - Ina").
Profilul spiritual al poetei este, evident, dat de matricea noastră stilistică, unde poeta ascultă "eterna doină românească" şi vede "cum stelele scriu/ versuri pe boltă" ("Eşti omul visurilor mele"). Iubirea e un sentiment cosmic, întreaga natură e stăpânită de un impuls cosmic generator de sentimente: "Te invit, în doi, să iubim/ acest dar al naturii:/ valsul fulgilor de nea/ care-aleargă printre stele/ şi coboară-n dalbă mângâiere/ peste zâmbetul de flori/ în milioane de culori" ("Valsul iubirii noastre").
În multe dintre poeziile d-nei Munteanu, iubirea se întrepătrunde cu alte teme abordate de marii poeţi ai lumii. Una dintre aceste teme este creaţia văzută ca o forţă prin care creatorul învinge moartea. Prin creaţie "non omnis moriar" - spunea marele poet latin Horaţiu: "Văd cum creaţia îmi dă dreptul/ la existenţă,/ unica siguranţă ce are/ note muzicale". Evidentă este, de asemenea, şi o altă calitate a poeziilor din acest volum: transmiterea de idei, de gânduri intime şi de sentimente, precum în versurile: "Soare! Vreau să smulg din tine/ un fior şi pentru mine/ ca să-mpiedic destrămarea/ şi să pot găsi cărarea" ("Destrămarea"). Evident, e vorba de adevărata cărare a vieţii. Dar, în majoritatea poeziilor, tema fundamentală rămâne iubirea exprimată prin cele mai expresive figuri de stil. Din iubire, poeta prinde aripi şi zboară, din iubire speră să nu moară. Tot din iubire adună mari comori pe care le transformă în valori. Iubirea "se naşte pe cer şi nu piere" niciodată ("Din iubire prind aripi şi zbor").
Prin farmecul lor, prin expresivitatea şi prin originalitatea lor, multe dintre poeziile acestui volum pot fi incluse în orice antologie a poeziei de dragoste.
