TABLETĂ DE SCRIITOR - LIMPEZIREA PROPRIIOR ÎNTREBĂRI
Uneori, întrebările la care nu ştim să răspundem bine, ori nu suntem siguri de răspunsul posibil, le adresăm altora. Aceasta se întâmplă mai des în cazul copiilor, a oamenilor simpli şi neinstruiţi, care nu sunt frământaţi de gânduri mai complexe, existenţiale.
Dar vine şi un timp, o vârstă, o perioadă a evoluţiei personale când trebuie să ne limpezim singuri propriile întrebări. De ce întrebările unora nu sunt întotdeauna limpezi? Fiindcă nu le-au formulat cum trebuie! De ce nu ştim să răspundem la ele? Pentru că nu avem toate datele necesare, nu ne-am documentat îndeajuns, ori am formulat nişte întrebări care nu aveau vreo legătură cu realitatea sau cu preocupările noastre obişnuite. "Întreabă şi el ca să se afle în treabă!" Sau: "Ai pus o întrebare ca nuca în perete!"
Mai putem întâlni şi o altă situaţie: când întrebările noastre se referă la o vină care ne aparţine; atunci încercăm să înlăturăm vina, printr-o întrebare colaterală, amăgitoare, care nu ne apropie de un răspuns, ci îi îndepărtează pe ceilalţi, voit, de el. Ori când se adresează unor fapte pe care nu vrem să le împlinim... În aceste cazuri vom alege faptele pe care dorim să le realizăm, de care suntem siguri că ne plac şi la care întrebările se referă în mod direct, iar răspunsurile sunt selectate cu uşurinţă. Pe aceste căi înţelegem limpezirea întrebărilor esenţiale, corecte, necesare, ca pe un proces de autolămurire, de autoevaluare cu sinceritate, a fiecăruia dintre noi.
Vom deduce că formularea şi desfăşurarea întrebărilor şi a răspunsurilor trebuie să se facă între anumite limite logice, să respecte unele reguli şi să sugereze răspunsurile potrivite. Întrebare (tăcere de gândire), răspuns... Un dialog interesant între doi oameni care sunt preocupaţi unul de celălalt.
