Argesexpres.ro - Stiri Curtea de Arges
Fondat în 1999
miercuri 29 iunie 2022 21:33

Gib Mihăescu: nuvelist şi romancier (23 aprilie 1894 - 19 octombrie 1935)

S-a născut la Drăgăşani, jud. Olt, fiu al avocatului Ion Mihăescu şi al Ioanei (născută Ceauşescu). S-a stins din viaţă la Bucureşti, la vârsta de doar 41 ani. A urmat gimnaziul la Drăgăşani, iar liceul la Craiova, după care a urmat Facultatea de Drept din Bucureşti. Primele scrieri notabile ale lui Gib Mihăescu sunt nuvelele publicate în revistele „Sburătorul”, „Viaţa românească” şi „Gândirea”, aceasta din urmă fiind întemeiată de Cezar Petrescu, Gib Mihăescu şi Adrian Maniu la Cluj.

Observator lucid al pasiunilor omeneşti

Nuvelele publicate în aceste reviste au fost adunate în volumele „La Grandiflora” - 1928 şi „Vedenia” - 1929. Chiar din nuvele se conturează universul specific al prozei acestui mare scriitor: analiza sentimentelor obsesive. Alături de Camil Petrescu şi de Hortensia Papadat-Bengescu, Gib Mihăescu s-a impus ca unul dintre cei mai lucizi exploratori ai obsesiilor şi ai pasiunilor omeneşti. Nuvelele lui Gib Mihăescu se remarcă prin puterea de observaţie şi de analiză cu care autorul înfăţişează tensiunea puternică a vieţii interioare ce ţine de domeniul psihopatologicului. În această sferă, a patologicului, la personajele lui Gib Mihăescu se înscriu groaza, gelozia feroce, instinctul egoist al posesiunii şi alte stări de natura aceasta. Eroii nuvelelor - mici funcţionari de provincie sau militari - trăiesc clipe dramatice sub tensiunea unor obsesii puternice, a căror prezenţă le macină sufletele şi îi duc, de multe ori, spre un deznodământ tragic. În majoritatea nuvelelor, sentimentul în jurul căruia se naşte obsesia este dragostea ce, de multe ori, generează gelozia sau neîncrederea. Având aspectul de „fişe” de observaţie, nuvelele lui Gib Mihăescu nu se ridică la nivelul artei lui I.L. Caragiale din nuvela „O făclie de Paşti”, care are o tematică asemănătoare. Uneori obsesia ia proporţii halucinante, precum în nuvela „Troiţa”, unde nişte soldaţi în patrulare, iarna, pe un ger cumplit, pentru a se încălzi folosesc lemnul unei cruci întâlnite pe câmp. Ulterior, aceştia se rătăcesc şi întâlnesc o haită de lupi care-i înconjoară. Soldaţii cred că este un semn divin al pedepsei pentru faptul comis prin distrugerea troiţei. Descinzând din literatura genialului scriitor rus Dostoievski, dar şi din „O făclie de Paşti”, analiza psihologică din scrierile lui Gib Mihăescu devine o adevărată fişă clinică a unor cazuri reale. 

Romanele, mai valoroase decât nuvelele

După experienţa de nuvelist, Gib Mihăescu începe să scrie romane - specie literară care îl va consacra drept unul dintre cei mai valoroşi romancieri români moderni. Sub aspect psihologic, romanele sunt mult mai valoroase decât nuvelele. Le vom prezenta în mod succint, în ordinea apariţiei.

„Braţul Andromedei” (1930) este romanul intelectualului de provincie, incapabil să se adapteze la stilul de viaţă burghez. Personajul principal al romanului - Andrei Lazăr - este un profesor de liceu, timid şi visător. Se mişcă absent într-o ambianţă stăpânită de ambiţii politicianiste şi de erotism. Străin de preocupările colegilor săi, Andrei Lazăr contemplă, noaptea, stelele prin lunetă, iar ziua  lucrează la un iluzoriu perpetuum mobile. Se îndrăgosteşte de o femeie frumoasă, dar greu accesibilă. După un moment de surescitare şi speranţă urmează ratarea, apoi sila de viaţă - stări care-l împing la sinucidere.

În anul 1933 i se publică romanul „Rusoaica” - scriere primită de critica literară a vremii cu aprecieri superlative. Aici, analiza obsesiei erotice capătă forma cea mai pregnantă. Romanul surprinde psihologia bovarică a unui bărbat - temă fundamentală a scrierilor lui Gib Mihăescu.

Notă: Bovarism înseamnă tendinţă prezentă la unele persoane care, nemulţumite de propria lor condiţie, îşi făuresc o personalitate fictivă, corespunzătoare aspiraţiilor lor. Eroul romanului - locotenentul Ragaiac - este într-o continuă şi chinuitoare aşteptare erotică. Duce o grea viaţă cazonă, cu nopţi lungi de iarnă şi cu incidente dramatice provocate de contrabandişti. Acesta visează să cucerească o femeie cum n-a mai avut. El aşteaptă să vină şi să-i cadă în braţe ca refugiată, precum o eroină dintr-un roman dostoievskian. Romanul este scris la persoana întâi, ca o confesiune a personajului principal. Moartea rusoaicei determină reîntoarcerea lui Ragaiac la aventurile lui amoroase din târgul unde se afla garnizoana.

În ordine cronologică urmează romanul „Zilele şi nopţile unui student întârziat” (1934). Eroul romanului este tot un bărbat care iubeşte o femeie inaccesibilă. „Studentul întârziat” se numeşte Mihnea Băiatu şi trăieşte, la început, o viaţă aventuroasă, dar şi o dramă erotică, care îi schimbă radical viaţa.

Ultimul său roman, „Donna Alba”, publicat în anul 1935, reia tipul de erou specific scrierilor lui Gib Mihăescu. Personajul principal este un tânăr avocat, de origine modestă - Mihai Aspru. Acesta îşi consacră întreaga existenţă unui singur vis: acela de a o cuceri pe prinţesa Alba - soţia unui urmaş de domn. Transpare aici, mai mult decât în celelalte romane, complexul de inferioritate socială al bărbatului care speră să înfrângă mândria de castă a unei femei din aristocraţie. Pentru a o cuceri pe prinţesă, Mihai Aspru foloseşte toate mijloacele posibile, inclusiv înşelăciunea şi şantajul. În final, eroul îşi atinge ţelul, cu o compensaţie faţă de ceilalţi eroi din romanele lui Gib Mihăescu.

Psihologia bovarică

În cercul revistei „Gândirea”, Gib Mihăescu este considerat unul dintre prozatorii noştri cei mai înzestraţi, care s-au impus după Primul Război Mondial. Originalitatea acestuia este incontestabilă şi constă în modul cum a ştiut să configureze o tematică obişnuită, în capacitatea de analiză psihologică şi în arta de a realiza un epic plin de atracţie, în modul cum prezintă spiritul de castă al aristocraţiei, precum şi în specificul mijloacelor artistice. El a îmbogăţit sensibil literatura română în direcţia prozei analitice, în descrierile obsesiilor erotice, care dau realităţii din jur o înfăţişare halucinantă. George Călinescu spunea că tema fundamentală a romanelor lui Gib Mihăescu este: „studiul psihologiei bovarice”.

Bolnav de ftizie, Gib. Mihăescu scria culcat cu un mic pupitru sprijinit pe piept, pentru că boala de care suferea nu-i îngăduia să stea vreme mai îndelungată aplecat peste caietele pe care scria. Se stinge din viaţă la 19 octombrie 1935, la Bucureşti, la doar 41 ani.

 

Pin It

Economiseşte timp şi bani abonându-te la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!

Abonamentul pe o lună costă 15 lei, pe trei luni 42 de lei, pe șase luni 80 de lei, iar pe un an 150 de lei.