TABLETĂ DE SCRIITOR - TIMPUL CARE POATE FI ÎNFRÂNT

Timpul este etern - de aceea mi se pare imprudent să te iei la luptă cu el şi, mai ales, să crezi că-l poţi înfrânge. Nu suntem decât un segment limitat, pe fluviu acestei eternităţi a timpului, în sensul că nu cunoaştem decât momentul nostru de început, când ne-am născut: o celulă pe eternitate, despre care ne-au povestit părinţii.

Dar în continuare? Alunecăm ca prinţul din poveste, născut din greşeală, şi aşezat într-un coş cu flori, încredinţat unei curgeri albastre - cum am aflat dintr-un basm popular, cules de Petre Ispirescu - şi care mi se pare calea cea mai frumoasă, străjuită doar de păduri bogate şi de soarele nemuritor, prin care ne îndreptăm de aici, de pe pământ, direct spre Raiul Nemuritorilor, alunecând din coşul cu flori spre luciul ultimei purificări.

Creştem şi înţelegem mai multe, ne maturizăm şi începem să punem întrebări, devenim înţelepţi - descoperind, până la urmă, că timpul este etern şi nu poate fi înfrânt. Ba nu: uneori mi se pare că, simbolic, putem depăşi graniţele lui; altfel cum am mai citi şi astăzi "Iliada" lui Homer? Iată că am găsit şi o inscripţie pe obrazul timpului, care m-a uimit cât este de îndepărtată: pe un antet al Eparhiei Argeşului şi Muscelului, am zărit binecuvântarea mânăstirii de la Argeş, şi, în chenarul înconjurător, am citit: 1353.

Doamne, câtă credinţă şi continuitate pe meleagurile argeşene! Câtă statornicie şi încredere mi-ai dăruit Tu, prin această inspiraţie care-mi dovedeşte, mie - credinciosul - că, uneori, măcar simbolic, timpul poate fi înfrânt!

fShare

Tweet