Editorial LA ŢINTĂ: Proasta guvernare - obsesie românească
Românul de rând este - prin matricea sa genetică - un nemulţumit. De fiecare dată altcineva este vinovat de nenorocirile care-l lovesc. El este numai victimă şi astfel îşi ia dreptul de a se văita ca-n gură de şarpe că este blestemat de soartă şi nedreptăţit de semeni. Comod din fire, aşteaptă să-i pice totul de-a gata. Şi se revoltă când constată că i se lungesc urechile degeaba. Dar n-ar mişca un deget ca să schimbe situaţia. Mai degrabă ar fi gata să ungă balamalele ca să-i meargă bine cu efort minim. Că munca - susţine el, la o bere - e pentru utilaje, nu pentru băieţii deştepţi. Aşa că-i pute! Mic tiran în familie, dacă n-are o nevastă mai afurisită decât el, n-ar avea scrupule să le facă altora scârbă de viaţă ca să-i fie lui bine. Numărul celor care se comportă aşa depăşeşte orice limită a bunului simţ. Aş putea da o sumedenie de exemple, cu nume şi fapte concrete, dar mai bine mă abţin. Voi semnala însă obişnuinţa de a ne plânge mereu de "greaua moştenire" pentru a justifica proasta guvernare, inclusiv a treburilor proprii. Sigur că dacă ai avut nişte părinţi mai puţin gospodari, ai de tras până pui lucrurile la punct. La fel se întâmplă şi cu guvernarea de care se plâng mulţi - cu sau fără temei. Ar trebui să realizăm toţi că atunci când visăm la prea mult, dezamăgirea trezirii la realitate este uriaşă. În ianuarie 1990, cei mai mulţi dintre noi am visat frumos la o societate normală, scutită de teroarea politică exercitată prin dosare, omniprezenţa securiştilor chiar şi în alcovuri şi renunţarea pe veci la marginalizarea valorilor. Unii ne-am trezit mai repede la realitate, atunci când am văzut ce "emanaţi" s-au aşezat în locul împuşcaţilor. Alţii mai visează şi acum la venirea lui Mesia şi sunt nostalgici după dictatura care le dădea, totuşi, posibilitatea de a-şi petrece zilele într-o relativă siguranţă. Cei care reprezentau ceva în plan valoric, dar au evitat să intre în turbionul politic, au devenit fatalişti. "Băieţii deştepţi", majoritatea din structurile fostei dictaturi, şi-au croit rapid drum spre îmbogăţirea din jefuirea fără milă a averii poporului. Cei ce aveau spirit întreprinzător şi-au cam luat lumea în cap şi şi-au făcut rosturi prin străinătate. Un fost coleg de muncă, plecat înainte de 2000 afară, mă suna din locul unde a prins rădăcini şi mă întreba dacă s-a terminat cu proasta guvernare, că-l bătea gândul să revină, ca să-şi doarmă somnul de veci alături de părinţi. I-am zis că poate veni oricând, dacă şi-a păstrat spiritul aventuros. S-ar zice că l-a cam pierdut...
Recent, Ştefan Dumitrache îmi povestea despre discursul preşedintelui Iohannis la Forumul Administraţiei Publice Locale de la Bucureşti, din care singurul mesaj inteligent a fost cel cu apelul la diminuarea furturilor. Iar când şeful statului cere aşa ceva, înseamnă că ne aflăm pe marginea prăpastiei, orice-ar zice premierul. Guvernul său, "emanat" de stradă, a înregistrat pierderi de 23 milioane lei pentru că n-a accesat fondurile europene programate. Cel precedent ajunsese anul trecut la vreo 5 miliarde euro, iar acum e jale cu cele câteva zeci de milioane atrase şi cu perspectiva blocării finanţărilor de la UE. Asta într-adevăr se poate numi proastă guvernare, mai ales când vorbim despre un cabinet nu numai agreat, dar - se spune - şi impus de structurile europene. Explicaţia ar fi una simplă: a avut o misiune dată de Bruxelles şi şi-a îndeplinit-o, accesând sume infime din cotizaţia României ca parte a UE. Apoi, nu întâmplător s-a ajuns la Brexit-ul britanic. Argumentul suprem care i-a convins pe mulţi englezi să votează pentru plecarea din fosta Piaţă Comună a ţinut tot de corupţia structurilor acesteia. La noi se bate monedă pe lupta împotriva corupţiei, care se duce până la vârful clasei politice, la ei se bagă mizeria sub preş. Nu suntem nici mai buni, dar nici mai răi decât alţii. Suntem - cu siguranţă - mai săraci şi mai dispuşi să ne jigodim. Reprezentăm candidaţii ideali de pus la zid, pentru că avem destui compatrioţi care comit blestemăţii prin lumea asta mare. Degeaba acuzăm proasta guvernare, pentru că avem ceea ce am votat! Vom avea dreptul de a spera la mai mult şi la mai bine numai atunci când ne vom înhăma la muncă precum nemţii sau japonezii şi nu ne vom mai lăsa călcaţi în picioare de cei aflaţi în fruntea bucatelor, care-şi trag cinic privilegii. Până atunci, vorbim ca să nu adormim...
