Editorial LA ŢINTĂ - Momeli politice
Suntem în miezul unei lungi veri fierbinţi în politica mioritică. Alegerile locale au trecut, concluziile încep să se definitiveze şi liderii caută soluţii pentru runda decisivă a parlamentarelor. Fiecare încearcă să-şi toarne temelii solide de pe care să ia startul lansat către victoria care i-ar aduce guvernarea prin decembrie. La umbră, cu sau fără aer condiţionat, departe de ochii alegătorilor, se poartă negocieri dure în spatele uşilor închise. UNPR, rămasă fără Gabriel Oprea, zis "Interesul naţional", a căutat să-şi găsească drumul propriu, după ce a fost repudiat de către Big Brother (PSD) - câştigătorul localelor - pentru că mirosise jocul dublu pe care-l practica Valeriu Steriu şi ai săi, care negociau în secret cu liberalii lui Gorghiu&Blaga. Liviu Dragnea le-a făcut semnul de despărţire şi a anunţat că este interesat numai de o guvernare în coaliţie cu Tăriceanu şi ALDE. Astfel l-a sfidat pe preşedintele României, Klaus Iohannis, care-şi călcase pe inimă silit de rezultatele de la alegerile locale şi lansase ideea unui guvern de uniune naţională între PSD şi PNL. Numai că, între timp, liberalii le dăduseră şi ei cu tifla progresiştilor în momentul în care constataseră că nu mai puteau servi ca instrument de presiune asupra social-democraţilor. În aceste condiţii, cei abandonaţi erau siliţi să trăiască sau să moară - politic vorbind - pe mână proprie, dacă nu-i scotea cineva din belea. Iar factorul mântuitor s-a dovedit a fi Traian Băsescu. Fostul preşedinte al ţării este recunoscut drept un animal politic. Acesta nu putea ignora infrastructura de partid pe care o avea UNPR în teritoriu, chiar şi după ce unii membri acţionaseră ca fiii risipitori, rugându-se să fie reprimiţi în casa părintească a PSD-ului. Nucleul dur al celor rămaşi în partidul dus sus de către gen. Oprea - omul pe care el îl reevaluase şi-l ridicase din anonimatul pe care-l risca - poate fi folosit de cineva abil ca Băsescu într-un mod din care PMP nu are decât de câştigat la alegerile parlamentare. Pentru că - fie vorba între noi - chiar dacă la prima vedere fuziunea PMP-UNPR se face pe picior de egalitate, la butoanele de comandă va fi Băsescu, omul care are nişte legături mai vechi şi cu Steriu. Iar a-l vedea pe fostul şef al statului subordonatul omului care conduce rămăşiţa UNPR, este absurd pentru oricine nu are minţile hoinărind pe coclauri!
Imediat după anunţul fuziunii, care va fi până la urmă prin absorbţie, bădica Traian a lansat nişte scenarii ce pot apărea drept apocaliptice unora. În primul rând a spus că parlamentarele nu vor avea un câştigător, iar rezultatul va fi acela că PSD va trebui să facă jocul lui Iohannis şi să accepte varianta cu PNL, dacă vrea puterea. Asta chiar şi în condiţiile în care i-a blocat prin Valer Dorneanu accesul la şefia Curţii Constituţionale a României candidatei prezidenţiale, Livia Stanciu. Numai că şi acolo Băsescu mai păstrează nişte "rădăcinuţe" prin care poate schimba oportun pentru el şi ai lui majorităţile şi, desigur, deciziile. Mişcarea pe care a făcut-o cu UNPR, a fost una de politician care vede şi perspectiva. Asta dincolo de răutăţile care vorbesc despre alianţa dintre un cal mort şi potcoavele pierdute de unul care a ajuns deja oale şi ulcele. Băsescu spune că vrea să fie cu PMP un factor de echilibru, prin opoziţia pe care o va face viitorului guvern. Prea abil ca să anunţe ca obiectiv al formaţiunii politice pe care o conduce câştigarea alegerilor, transmite tuturor mesajul că vor trebui să-l ia în calcul. N-ar fi de mirare să-şi dea mâna şi cu alte forţe, chiar şi cu UDMR, dacă interesul de moment i-o va dicta. Pentru că Băsescu este politicianul care scoate maxim din orice, după care trage apa după ceea ce nu-i mai poate folosi. Şi, dincolo de orice, este un maestru al jocurilor de culise, care nu foloseşte mănuşi, dacă poate să-şi ascundă degetele în buzunarele altora pentru a face scamatorii. Calitate pe care mi-e greu s-o recunosc altor politicieni de la noi, ce au handicapul de a nu fi fost singuri la comanda unei nave, unde trebuie să se ia decizii rapide, în timp optim. Cine, cui, când şi cu ce efecte va da momeli politice adversarilor, vom vedea în timp...
