Editorial LA ŢINTĂ - Războiul rece permanent şi încălzirea globală
Anul 1989 ar fi trebuit să marcheze un punct de cotitură în istoria lumii. La 200 ani de la Revoluţia franceză, marcată de căderea Bastiliei, se prăbuşea sistemul comunist. Şi, odată cu el, s-a spus că a încetat războiul rece dintre acesta şi capitalism. Noi, românii, ne lăudam cu revoluţia transmisă în direct. Puţini bănuiam marea diversiune care se ascundea atunci în spatele emanaţilor şi "preşedintelui pentru liniştea eşalonului doi comunist", pe care prostimea l-a votat în 20 mai 1990, simbolic tocmai în Duminica orbului. Pe undeva, trebuie să recunoaştem, 1989 a adus destule schimbări pe plan european şi internaţional. S-a schimbat harta politică a lumii, au apărut noi state pe ruinele altora şi s-a prăbuşit blocul militar comunist clădit în jurul fostei Uniuni Sovietice, spartă şi ea în bucăţele. Dar e greu de spus, chiar şi acum, dacă a fost mai bine sau mai rău pentru omul de rând. Amărâtul de el a sperat atât de mult, încât realitatea în care a trăit mai bine de un sfert de veac l-a dus la disperare. Timp în care, terorismul a ajuns să bântuie lumea. Apărându-şi valorile civilizaţiei în care trăiau, ţările occidentale i-au pus la pământ după ani de lupte pe Saddam Hussein, Bin Laden şi Al Qaeda. Dar fanatismul religios sau de altă natură n-a dispărut şi a ajuns să facă victime nu numai în America, ci şi în Europa de câţiva ani buni. Egiptul, Libia, Tunisia - state din nordul Africii - Anglia, Spania, Franţa, Belgia şi alte ţări europene au fost lovite crunt de Isis. Aşa-zisul stat islamic face prozeliţi unde te aştepţi mai puţin care răspândesc ciuma bubonică a terorismului în întreaga lume. Nicăieri nu se mai poate simţi cineva în siguranţă, mai ales după atentatul de la Nisa, din 14 iulie şi după tentativa de lovitură de stat din Turcia, din ziua următoare. Concluzia acestor întâmplări deloc izolate nu poate fi alta decât aceea că războiul rece n-a încetat o clipă şi că a dus la o încălzire globală a spiritelor politice, nu numai a situaţiei climaterice.
"Şi care ar fi problema că se întâmplă astfel de fapte abominabile prin alte părţi, cât timp pe noi nu ne ating?" Analizând situaţia superficial, oricine poate lansa o astfel de întrebare retorică, mai ales în condiţiile în care Curtea de Argeş nu s-a confruntat cu astfel de pericole din 1989. Şi-atunci, spun chiar unii dintre protagoniştii evenimentelor consumate mai ales în interiorul primăriei, parodia revoluţiei de la noi este jenantă. N-o să contrazic nicio parte, dar mă întreb de ce unii s-au înghesuit să-şi ia titluri de revoluţionari şi alţii - deşi au participat şi ei direct la acele evenimente - au considerat că moral era să se abţină de la semnarea cererilor care le dădeau dreptul la nişte privilegii. Revenind la subiect, în lumea contemporană trebuie să fim interesaţi de tot ceea ce se întâmplă şi dincolo de bătătura proprie - cum ar spune ţăranul nostru tradiţional. Şi asta pentru că universul în care trăim este unul deschis în ambele sensuri, mulţi dintre prietenii sau copiii noştri au ales să-şi câştige pâinea cotidiană şi trăiesc cu familiile lor de ani şi ani prin străinătate, dar şi destui străini au fost adoptaţi de comunităţile locale de la noi. Faptul că n-am fost confruntaţi cu forme armate de terorism, aici, la Curtea de Argeş, nu ne scuteşte de alte neplăceri ce pot fi asociate unor astfel de acte. Primul ar fi sărăcia, munca prost plătită, teama de ziua de mâine, de boli, bătrâneţe neprotejată de statul lacom şi condus la modul fanariot, bazat pe exploatarea cruntă a muncii fraierilor de noi. În plus, constatăm că n-avem soluţii pentru rezolvarea unor probleme cum ar fi accesarea fondurilor europene pentru proiecte de dezvoltare ori a celor ce ţin de curăţenie, de câini fără stăpâni ori de incompetenţa care poate distruge destine. Şi pentru că am ajuns aici, nu pot să nu remarc bătaia de joc cu care s-au corectat lucrările scrise la examenul de BAC de la Română de către nişte impostori - pentru că altfel nu le pot spune celor care au atins contraperformanţa diferenţei de 2-3 puncte, după recorectările impuse de contestaţii. Este şi asta o formă de terorism psihologic, la care sunt supuşi candidaţii şi familiile lor. Să mai pomenesc ceva despre modul în care se împarte dreptatea la noi?... Deocamdată mă abţin, dar nu pot să nu constat că încălzirea globală pe toate planurile are cauze obiective. Şi mai ales nu mă pot abţine să nu mă tem de consecinţele pe care cei ce ne conduc n-ar mai trebui să le ignore...
