Editorial LA ŢINTĂ - Nu e bine, d-lor profesori corectori!
Nu mi-a fost uşor să scriu titlul de mai sus. Şi asta pentru că - recunosc - am rămas un romantic întârziat. Sunt un om care am respect deosebit pentru meseria de dascăl, de modelator al caracterelor pe temelia construită de familie. Şi o spun cu toată responsabilitatea, am fost cu colegii de generaţie un privilegiat, pentru că am avut profesori de la care am avut ce învăţa. Mi-e greu să fac acum o listă, pentru că mi-e teamă să nu cumva să nedreptăţesc pe cineva prin omisiune. Dar nu pot ignora câteva nume. Mai întâi aş nominaliza-o pe învăţătoarea mea, d-na Elena Feţeanu, care mi-a pus tocul în mână şi mi-a desluşit tainele alfabetului şi ale cifrelor. Poate că era cam aspră, dar ne-a pus pe toţi pe direcţia cea bună. Dacă unii dintre colegi au deraiat de pe linia pe care ne-o trasase în primii patru ani de studiu, e problema lor, nu a dumneaei! Apoi, din cursul numit acum gimnazial, n-aş putea să nu-l amintesc pe primul diriginte, tânărul - pe-atunci - profesor Nicu Trăznea. Adevărată teroare pentru leneşi, a fost o binecuvântare pentru cei silitori, deoarece Istoria şi Geografia pe care ne-a predat-o, ne-a uşurat viaţa în liceu şi nu numai. Bonusul s-a constituit în concursurile cu public din aceste domenii desfăşurate la căminul cultural de la Berindeşti, în care ne duelam în public pentru premiile reprezentate de cărţi. Cel ce n-a trăit astfel de momente, cu greu îşi poate închipui ce emulaţie stârneau printre elevi asemenea provocări. Şi în liceu am avut profesori de excepţie, precum d-na Sanda Olteanu - cu care am ajuns în anul I la faza naţională a Olimpiadei de Limba română, desfăşurată la Iaşi - sau celălalt diriginte, Petre Hirică. N-aş putea să-i uit nici pe profesorii de Matematică din liceu, Gicuţă Mateescu sau regretatul Stelian Chelu ori pe enciclopedicul Nicuşor Pristavu, de la Ştiinţele Naturii. Dumnealor şi colegii de catedră merită tot respectul nostru, chiar şi după 40-50 ani de când ne-am despărţit. Şi să vă mai dezvălui un secret: când aceşti oameni apreciau cunoştinţele unuia dintre elevii lor, nu îndrăznea cineva să-i conteste, ştiindu-i corecţi până în măduva unghiilor.
Acum se poartă contestaţiile la toate examenele. Şi ceea ce este mai dureros, este faptul că majoritatea se justifică. Avem o situaţie scandaloasă cu cele făcute la corectările lucrărilor scrise la Limba română la examenul de Bac. Care lucrări am aflat că au fost corecatte de către profesori de specialitate din judeţul Dâmboviţa. Toate bune şi frumoase, dacă n-ar fi fost corectate prost. Faptul a fost dovedit prin diferenţele de până la 3 puncte rezultate după recorectările făcute în urma contestaţiilor. După umila mea părere - de nespecialist - asta dovedeşte o deprofesionalizare îngrijorătoare sau incapacitatea evaluării corecte a cunoştinţelor candidaţilor. Din motive lesne de înţeles, refuz să extind plaja supoziţiilor. Asta nu înseamnă că nu mă deranjează faptul în sine. Nu pot suporta gândul că cineva poate fi atât de cinic încât să nu-i pese că notarea lui greşită poate strâmba destinul unui tânăr care visează să facă ceva cu viaţa lui. Retezându-i aripile visului, îl poate arunca în depresie şi spre gesturi necugetate, pentru că la vârsta adolescenţei, fiecare am fost tentaţi să dăm proporţii de cataclism nereuşitelor ce ne-ar putea părea banale când ne mai maturizăm. Nu mai vorbesc despre familii, prieteni şi mai ştiu eu ce. Apoi, la fel, nu pricep cum nişte dascăli îşi pot bate joc de munca unor confraţi care au muncit cu acei elevi ani la rând. Spun toate acestea la modul deschis, pentru că nu-mi place să mă ascund după degete. Şi, cu tot respectul, nu pot crede că un profesor licenţiat nu ştie să noteze corect o lucrare. Iar dacă este vorba despre rea-voinţă sau ticăloşie, apoi este foarte grav. Şi asemenea oameni nu au ce căuta în sistemul educaţional, pentru că nu pot servi drept modele pentru învăţăceii lor. Iar viitorul nu poate fi nici pe departe cel la care sperăm, dacă tineretul de astăzi se va transforma într-o turmă scârbită de nemernicia celor din jur. Şi notarea incorectă, pentru mine, este o măgărie, indiferent dacă a fost comisă premeditat sau nu.
