Editorial LA ŢINTĂ - O vară ca oricare alta
"Toate-s vechi, lumea-i cum este şi ca dânsa suntem noi..." Versurile lui Eminescu ne pot părea profetice. Şi nu le putem ignora, privind ce se întâmplă în jurul nostru. De fiecare dată ni se pare că lumea a sărit de pe coordonatele normalităţii, aşa cum ni le reprezentăm fiecare. Nenorocirea este fie că nu găsim soluţii pentru ieşirea din impas, fie că n-avem determinarea necesară să le aplicăm pe cele pe care le-am identifica pe dată. "Las' că merge şi-aşa..." a devenit pentru mulţi contemporani un mod de viaţă. Şi e greu de decis dacă e păgubos sau nu, pentru că sunt şi avantajaţi, dar şi destui care trag ponoasele. Spun asta bântuit de gânduri gri, ca să nu mă exprim altfel, după examinarea situaţiei admiterii candidaţilor la licee. Ca şi acum nu ştiu câţi ani, văd că intră elevi cu medii începând de la 2. Şi, iertat să fiu, mi se pare aiurea! Pe vremea adolescenţei mele, am dat examen de admitere la liceu şi am avut în clasă şi colegi care reuşiseră performanţa de a se strecura prin sită şi de a-şi câştiga dreptul de a fi liceeni deşi nu aveau baza necesară pentru a se descurca. Unii au renunţat după câteva luni, alţii s-au târât cum au putut din clasă-n clasă, beneficiind şi de o decizie a lui Ceauşescu, în conformitate cu care calitatea muncii profesorului era dată de numărul promovaţilor. Aşa că bieţii noştri dascăli ajunseseră să fie terorizaţi de calcularea notelor necesare de dat elevilor slabi, ca să treacă şi ei anul. Asta după ce unii mai riguroşi îşi asumaseră responsabilitatea de a lăsa corigenţi nişte pramatii, după care alergau apoi în vacanţa de vară cu rugăminţi disperate ca să-i convingă să se prezinte la examenele de corigenţă. Şi respectivii le râdeau în nas, ştiind că era interesul profesorului să-i treacă, altfel îşi strica dosarul şi adio grade didactice, funcţii ş.a.m.d., oricât de bine pregătiţi ar fi fost!
Acum însă când se spune că au crescut exigenţele la examenele de Evaluare Naţională sau de Bacalaureat, este de-a dreptul absurd să trimiţi în liceu un elev care a avut 2 ca medie de admitere! Practic este imposibil ca acesta să acopere golurile din pregătire şi să înţeleagă ce-i predau profesorii în liceu, astfel încât să ajungă la media de minim 6, care să-i aducă diploma de Bac. Şi pentru că tot am adus vorba despre examenul de maturitate, după mai multe discuţii cu profesori reputaţi de liceu, m-am lămurit cum stau lucrurile şi cu corectura. Vina o poartă Ministerul Educaţiei şi zgârcenia guvernanţilor. Să mă explic. Cu ani în urmă, preşedinţi ai comisiilor de Bacalaureat erau numiţi profesori universitari sau profesori care aveau doctoratul. Aceştia acceptau responsabilitatea, pentru că era plătită cu echivalentul unui salariu lunar. În timp, sumele au scăzut într-atât încât nu mai sunt interesante. Drept urmare, nu-şi mai ia cineva în cârcă sarcini delicate pentru praful de pe tobă. Şi uite-aşa s-a diminuat calitatea inclusiv la profesorii corectori, care pot fi începători, poate şi suplinitori. Deci, n-ar fi vorba despre rea-voinţă în proastele notări ale lucrărilor scrise la Limba română, despre care am discutat, ci despre capacitatea reală de apreciere dată de volumul de cunoştinţe de care dispun corectorii şi de eliminarea unor bareme obligatorii cu ani în urmă, care limitau posibilitatea de a greşi grav - cum s-a întâmplat la sesiunea de vară din acest an. Să mai spunem că există în această perioadă mari fricţiuni între guvernul tehnocrat şi personalul din învăţământ pe tema promisiunilor neonorate în privinţa salariilor, care s-ar putea solda cu proteste stradale ori cu alte măsuri sindicale mai grave?...
Problema e veche şi devine tot mai clar că nu există interes pentru a face ceea ce trebuie în învăţământul, în cultura şi în celelalte ramuri ale vieţii social-economice româneşti, unde pare că domneşte un haos întreţinut de forţe oculte, ce urmăresc să ne ducă spre pierderea identităţii naţionale. Iar lipsa de educaţie este calea cea mai sigură ca să reuşească în acest proiect funest pentru naţiunea noastră!
