Editorial LA ŢINTĂ: "Banu' - ochiul dracului"
E foame mare, lume dragă, în lumea în care trăim, e jale, de parc-ar fi venit sfârşitul vremurilor! Aproape că nu trece zi de la Dumnezeu în care să nu auzi că nu ştiu ce categorie socială vrea mai mulţi bani. Şi nu poţi să-i condamni pe cei care-i şi merită, în raport cu munca depusă. Sau pentru a se egaliza nişte măgării sociale, făcute de cei care au cheia visteriei banilor naţiunii, prin care şi-au făcut parte numai lor. Salariul minim pe economie, de care beneficiază grosul angajaţilor fie că sunt din sistemul de stat, fie privat, e o sfidare la adresa bunului simţ, dacă e să-l judecăm în raport de costul vieţii. Idem în ceea ce priveşte pensiile. Prăpastia creată între cel mai mic şi cel mai mare pare - pentru românul de rând - de proporţiile dintre Everest şi Groapa Marianelor. La fel şi cumularea unui salariu uriaş cu a unei pensii cam de aceeaşi valoare. În faţa nedreptăţilor cinice cu care ne confruntăm, cum să nu-i înţelegem pe cei terorizaţi de nevoi, care ameninţă cu greve şi alte nenorociri?... Guvernanţii noştri încă nu înţeleg faptul că lumea nu mai e cea în care puteau stăpâni numai prin dezbinarea fraierilor, oferind unui lihotit însetat o fărâmă de pâine şi-o gură de apă, ca să fie pizmuit de un frate de suferinţă, care - eventual - să-i sară în cap ca să-l sugrume. Personalul din învăţământ vrea mai mulţi bani pentru munca prestată, la fel medicii, ce se plâng că nu mai pot face faţă stresului gărzilor slab plătite. Iar restul lumii a ajuns să-i înjure, pe motiv că n-are de unde "ciuguli o atenţie" care să-i dea iluzia că s-ar putea schimba ceva în bine şi pentru ea. Categoria frustrată crapă de ciudă că a blestemat-o norocul şi nu-i vine "moca" plusvaloarea care să-i facă viaţa bogată. Şi se dă de ceasul morţii să păcălească şi ea pe cineva, că doar n-o să stea să-i pice para mălăiaţă din cer cândva, într-o altă viaţă.
N-am să mă leg de alte categorii socio-profesionale, ci voi face trimitere directă spre prostituţia din presă. Ştiu că nu-mi voi face prieteni procedând aşa, dar nu mă interesează să fiu tovarăş sau amic cu hoţii sau cu mincinoşii care se dau mari că ar avea nu ştiu ce vizibilitate pe internet, dar ţin datele la secret, nu ca noi. Pentru că acest aspect îl vizez: inducerea în eroare a cititorului de bună credinţă. Şi de aceea le cer public tuturor lăudăroşilor să-şi afişeze ca şi noi datele de vizibilitate în mediul virtual! Nu de alta, dar am mai spus în acest colţ de pagină că sunt destui neisprăviţi care ne iau textele şi fotografiile şi ignoră obligaţia de a indica sursa. În diletantismul lor, nici măcar nu-şi dau osteneala să mai cosmetizeze materialele, dar nu au reţineri să-şi pună semnăturile sub ele. Şi aşa, nişte puturoşi - pentru că habar n-am cât de capabili ar fi să scrie ei despre anumite evenimente pe la care nu i-a văzut nici vântul, nici ploaia - reuşesc să încaseze salarii cu minim de efort, printr-un copy-paste ridicol, la urma urmei. Pentru cei ce nu ştiu, astfel de fapte se încadrează penal în furt de proprietate intelectuală. Iar pentru cei care le acceptă procedura, câtă vreme îi apără pe făptaşi, se numeşte - dacă nu mă înşel - complicitate sau solidarizare cu infractorul. Ultimul exemplu l-am avut după apariţia online a ziarului nostru de luni. Materialul despre expoziţia de la Muzeul Municipal, apărut la noi, a fost furat cu fotografii cu tot de nişte braconieri din presa judeţeană. Semnalăm acest caz cu avertismentul că este ultima dată când mai tolerăm astfel de mârşăvii. Iar cei care ştiu că n-au respectat legea şi au păstrat campania electorală online şi în perioada interzisă, care a început în data de 4 iunie 2016, să ia în calcul faptul că aşa-zisa solidaritate de breaslă - pe care ar putea-o invoca, pervers - poate exista numai pe picior de egalitate, între oameni corecţi. Şi în niciun caz nu poate fi frăţie între hoţi ca ei şi păgubiţi ca noi!
