Editorial LA ŢINTĂ - Un moment istoric
Aşa se poate caracteriza cel mai bine ziua funeraliilor Reginei Ana. Curtea de Argeş a trăit o altă clipă istorică după cea din iulie 1938, atunci când a fost adusă la locul veşnicei odihne Regina Maria. Un arc peste timp, ca un curcubeu apărut pentru ca urbea şi locuitorii ei să reintre în atenţia lumii şi altfel decât cu mahalaua şi ţigănia de acum câţiva ani, când manelele făceau concurenţă neloială pe miasme de friptane şi mititei fumului de tămâie tradiţional la slujbele oficiate la Mănăstirea Argeşului în ziua praznicului creştin al Adormirii Maicii Domnului. De aceea, cred că au fost legitime temerile celor care au trecut peste limita răbdării în faţa nesimţirii manifestate agresiv de unii dintre aceia ce au o educaţie precară şi sunt total lipsiţi de respectul de sine elementar. Modul în care au acţionat autorităţile implicate în organizarea ceremoniilor prilejuite de înmormântarea regală a dat măsura unui profesionalism reconfortant. Şi asta cu atât mai mult cu cât s-a practicat pe scară largă colportarea de zvonuri aiurea, inclusiv din partea unora care se dădeau oameni de presă şi invocau surse inventate. Conform găgăuţelor ăstora, urmau să vină la Curtea de Argeş Regele Mihai, prinţul Charles al Marii Britanii, PF Daniel, Patriarhul B.O.R. şi alte capete încoronate. N-a lipsit mult să aflăm că se vor caza pe Plopiş, Cuza Vodă sau pe nu ştiu ce domenii ale unora ce şi-au dovedit analfabetismul prin ceea ce au scris, maltratând limba română ortografic şi asasinând cu cinism adevărul. Acum rămâne la decizia celor care au fost păcăliţi, dacă le mai dau sau nu credit celor ce şi-au bătut joc de ei!
Argeşenii şi toţi cei care au participat la ceremonia de la catedrală au dat dovadă că ştiu să respecte, cu o nobleţe pe care şi-au redescoperit-o, oarecum uimiţi, protocoalele Casei Regale. Şi pentru asta trebuie să le mulţumim şi să le cerem să persevereze, pentru a dovedi că au păstrat din gena ancestrală ceva de la strămoşii lor uitaţi de către unii în negura veacurilor trecute. Atitudinea a fost impusă şi de aleşii urbei, care şi-au văzut de pregătiri, lăsându-i pe cârcotaşi să blefăie şi s-au concentrat pe ceea ce era cu adevărat important. Pe traseul oficial şi în locul ceremoniilor totul a fost aşa cum se cuvenea. Asta chiar dacă unii dintre oaspeţi erau mai întâi chinuiţi că nu ştiau unde va fi pomana şi apoi dezamăgiţi când au aflat că nu vor avea parte de aşa ceva. Sigur că au fost şi cazuri de nesimţiţi, care treceau pe străzile laterale cu maşinile bubuind de ritmurile manelelor, ce fac deliciul celor ce şi-ar dori, poate, să fie conduşi pe ultimul drum pe acordurile drăceşti ale melodiei "Duşmanii-mi poartă pică..."
Partea bună, repet, este aceea că am dovedit lumii că la Curtea de Argeş sunt oameni educaţi, iar comunitatea nu poate şi nu trebuie judecată după accidentele genetice sau rebuturile educaţionale. Tuturor celor care ne-au demonstrat că normalitatea civilizată poate reveni şi pe aceste meleaguri, le suntem recunoscători că au înţeles învăţăturile unei lecţii de viaţă, dată într-un moment istoric pentru oraş. Şi asta cu atât mai mult cu cât obligă pentru viitor, căci cel care a trăit o clipă ca un vultur, nu mai poate să mai fie o nenorocită de cioară!...
