Editorial LA ŢINTĂ - Buricul pământului
Asta s-ar părea că tinde să devină Curtea de Argeş. Faptul că a fost prima capitală a statului feudal independent Ţara Românească în prima jumătate a secolului al XIV-lea, îi oftică pe mulţi şi acum. Cei ce-au învăţat istoria după ureche susţin în continuare că, de fapt, întâietatea i s-ar cuveni Câmpulungului muscelean. Bieţii de ei uită de existenţa Bisericii Sf. Nicolae, din ansamblul fostei Curţi Domneşti a Argeşului. Şi-apoi de ce nu s-a păstrat măcar o bucăţică de hrisov cu denumirea Curtea de Câmpulung?... De ce, Doamne iartă-mă, prima mitropolie ortodoxă a fost înfiinţată în 1359 aici, la noi, şi nu în Muscel? O luase pe arătură Neagoe Basarab, atunci când a stabilit zidirea mănăstirii acum 500 ani tot aici? Oare aiurea-n tramvai a hotărât primul rege al României moderne, Carol I, să-şi doarmă somnul de veci la Curtea de Argeş cu toţi urmaşii săi? Iar Casa Regală credeţi că a dat cu banul înainte de a-i oferi titlul de Oraş Regal?...
Am formulat aceste câteva întrebări pentru cei care încă mai îndrăznesc să ne conteste nobleţea vechimii. După ce vor răspunde argumentat, mai putem discuta, altfel să fie sănătoşi. Din punctul meu de vedere îi voi trata ca pe o anumită coană preoteasă, care s-a văzut profesoară de Română, după ce absolvit Teologia, că altfel poate rămânea cum era, dar nu înţelege un text simplu, obsedată fiind de ideea de pomană, pe care o avansează şi în ceea ce priveşte moartea mea. Cică: o să-mi facă nu ştiu ce popă - cu care sunt prieten - pomană când o să mor?... Răspuns: îmi fac eu pomană cu dumneaei şi o las în întunecimea gândurilor ei păcătoase! N-o să-i amintesc vorba înţeleaptă cu câinele care moare de drum lung, pentru că mă tem că nu va mai risca să moară de grija mea, ci am să-i dau un singur citat din învăţăturile bisericeşti, aşa cum l-am reţinut şi eu cu mintea mea, mai sclerozată: "Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor va fi împărăţia cerurilor..." Şi o asigur pe soaţa popii că nu-i voi disputa stăpânirea înaltelor sfere, pentru că nu mă simt vrednic de aşa ceva. Iar dacă simte chemare spre înalturi, să-i dea ascultare, căci eu îi cedez întâietatea, ca un bun creştin, iertător de semeni pierduţi în spaţiu, mai ales când am respect pentru părinţii lor, care nu sunt vinovaţi de ce s-a ales de progenitură, bieţii de ei...
Dar să revenim la problemele noastre şi să lăsăm oiţele capii să pască buruienile otrăvite ale urii altora... Aşadar, peste câteva ore se va desfăşura la Curtea de Argeş primul Colegiu Prefectural din actualul mandat organizat în afara Piteştiului. S-ar zice că Panţurescu şi Jubleanu s-au născut în zodii norocoase, căci rămân în atenţia ţării şi după funeraliile regale din 13 august, desfăşurate în oraşul pe care-l conduc. Şi asta nu neapărat pentru că vor veni la alt eveniment de anvergură, sâmbătă, o sumedenie de personalităţi, pentru a marca împlinirea unui veac de la intrarea României în războiului de reîntregire a neamului. De ce s-a ales acest oraş? Simplu: aici îşi dorm somnul de veci monarhii Ferdinand, de la naşterea căruia tocmai s-au împlinit 151 ani şi soţia sa, Maria! Nu vreau să mai spun altceva, dar anul viitor se va împlini - dacă nu mă înşel - o jumătate de mileniu de la târnosirea Mănăstirii Argeşului şi, dacă sunt sănătoşi, Panţurescu şi Jubleanu vor fi iar, alături de ÎPS Calinic, în atenţia lumii, tot aşa cum a fost şi Nicuţ, în 1999, la rotunjirea a 640 ani de la înfiinţarea primei mitropolii ortodoxe a acestei ţări. Continuând, totul rămâne valabil şi pentru 2019, la aniversarea a 660 ani de la acel eveniment! Norocoşi suntem şi noi, cei ce trăim astfel de evenimente, aici, în buricul pământului - cum zic ofticaţii. Şi trebuie să ne dovedim demni de acest noroc, prin comportament civilizat, nobil - dacă preferaţi!
