Editorial LA ŢINTĂ - Măria sa, Alegătorul...
Adevărat vă grăiesc vouă, fraţii mei: presimt că până la începutul iernii ce va să vină, vom creşte în ochii candidaţilor la parlamentare. Toţi vor căuta să ne convingă că sunt gata să-şi sacrifice liniştea lor pentru următorii patru ani, ca să ne facă pe noi să ne simţim ca-n rai. Şi să ne facem unicul scop în viaţă din a-i vota ca să ajungă deputaţi sau senatori, iar partidele lor să pună mâna pe guvernare. Se vor sacrifica bieţii candidaţi pentru a-şi câştiga dreptul la pensiile speciale. Vor risca să intre în vizorul anchetelor DNA, să ajungă victimele răzbunărilor politice, numai ca să ne fie nouă bine! Fiecare va poza în politicianul bestial, ce se va îmbogăţi strict legal. Aiurea: cine-i tâmpitul care ar da credit ideii teoretice că poate fi cineva atât de nebun încât să se lupte disperat să devină bugetar plătit de stat, dacă n-ar avea siguranţa că ar putea câştiga de zeci de ori mai mult şi mai repede decât înainte de a fi ales?... Parlamentul nu este Cooperativa "Munca în zadar", iar cei care ar încerca să ne convingă de asta, ar face bine să stea acasă!
Dar sunt convins că n-o vor face! Narcisismul propriu şi o sumedenie de alte motivaţii îi vor mâna în luptă. ALDE - după cum am aflat - cică ar fi dezvăluit şi costul unei poziţii considerate eligibile pe lista de candidaţi: 63.000 euro! Partidele mai secretoase vor păstra o tăcere pudică asupra sumelor licitate, iar cele cinice vor încerca să ne ducă cu preşul cum că numai valoarea candidaţilor ar stabili poziţionarea lor.
Lăsând la o parte ceea ce se întâmplă la Bucureşti, trebuie să remarcăm că pe la noi primii care au ieşit la rampă sunt liberalii. Joi au avut o primă reuniune cu aleşii din zona noastră la Curtea de Argeş. Mesajele transmise de către liderul judeţean, senatorul Ion Popa, au fost de-a dreptul heruvimice. Analizate din exterior, pot oferi o idee asupra distanţei care separă teoria de practică. "Urmaşul Brătienilor" şi-a asumat viitoarea listă, dar şi rezultatul alegerilor din 11 decembrie, care au ca obiectiv obţinerea a patru din cele treisprezece locuri de parlamentari de Argeş. Ion Popa este în pole position, în fruntea listei de candidaţi la singurul post de senator pe care-l vrea PNL în judeţ. Şi îl poate obţine, deoarece va fi votat şi din inerţie de cei care încă mai cred în doctrina liberală, făcând abstracţie de persoana care o reprezintă şi de performanţele obţinute în mandatul parlamentar care se va încheia. În aceste condiţii, fiind aproape sigur că-şi va păstra locul în Senatul României, Ion Popa a promis colegilor că va demisiona din fruntea filialei argeşene dacă nu va îndeplini obiectivul cu cei patru parlamentari. Şi a făcut-o fără să clipească, tot ca acum patru ani, când spunea că atunci când va fi în legislativul naţional, împreună cu aliaţii din USL va lupta până la ultima suflare pentru adoptarea unei legi care să interzică definitiv traseismul politic. Oare ne-a minţit onorabilul şi ceilalţi, sau pur şi simplu n-au fost în stare de aşa ceva ori n-au avut interesul?... Atunci de ce i-am mai vota, oameni buni?...
Haideţi să punem lucrurile la punct: n-am ceva contra senatorului Popa sau a PNL-ului. Nu forţez spunând că mi-e total indiferent un partid istoric care are în rândurile sale oameni deştepţi, însă marginalizaţi, ca să stea în banca lor şi să nu tulbure cu idei de bun simţ nesimţirea celor instalaţi comod în funcţii, cu care n-au ceva în clin sau în mânecă. Deci, nu pot să mă angajez că voi menaja căpuşele politice, care se dau şefuţi p-ici sau pe colea. Faptul că li s-a permis să fie purtători de straie în culorile galben-albastre nu-i transformă pe papagali în oameni politici cu descendenţă brătiană - politic vorbind. Pentru mine nu contează oportuniştii sau păcatele-amărâte ce se iau de păr aiurea din cârciumă şi până-n mijlocul străzii şi, pe urmă, când riscă să ajungă cu scandalurile înşirate la proporţii "mondiale" - pe scena locală, se pocăiesc, pozează în sfinţi, dându-se de ceasul morţii, ca să nu se simtă mirosul de pucioasă pe care-l emană ca toţi cei din gaşca lui Necuratul. Iertat să fiu, dar nu pot să-l preţuiesc pe un tip bănuit a fi şantajabil, care plăteşte cât i se cere pentru a fi prezentat drept abil, retezându-i-se din condei prefixul dezonorant şi catastrofal pentru cariera sa politică, edificată pe minciună, trădare şi înşelarea bunei credinţe a oamenilor!
Am luat în discuţie acest caz pentru că dumnealui, Ion Popa şi colegii liberali au fost primii care au ieşit la luptă. Personal sunt dezamăgit profund de toţi politicienii care nu s-au ţinut de cuvânt, dar se agaţă cu ghearele şi dinţii de posturile pe care i-am cocoţat şi prin votul meu. Şi îi asigur - indiferent de culoarea lor politică - de faptul că voi încerca să nu mă mai las păcălit în 11 decembrie! Mai mult, îi îndemn pe toţi oamenii de bună credinţă să nu se lase orbiţi de promisiuni sau de simpatii pentru partide. Dacă ne asumăm - ca alegători - calitatea de oameni importanţi, nu mai avem voie să mergem la urne ca nişte nemâncaţi veniţi la pomană într-o cârciumă de mahala. Ci trebuie să conştientizăm că procedând astfel, la un meniu de 11 lei, vom plăti celor ce ne vor implora să-i revotăm, de sute de ori mai mult în următorii patru ani. Şi nu e drept să mai achităm anticipat cheltuielile de înmormântare, precum şi pomenirile ce vor să vină!
