Editorial LA ŢINTĂ - "Supărarea când îmi vine..."
Truismul potrivit căruia banul este ochiul dracului este prea cunoscut pentru a-l mai pune în discuţie. Asta nu înseamnă că înţelege tot omul cum devine chestiunea. Sunt destui cei pe care nu-i dă deşteptăciunea afară din casă şi aruncă muci în fasole sau îşi taie craca de sub picioare. Bunăoară, după ce pe la începutul lunii, Consiliul Judeţean a dat nişte bani pentru rezolvarea unor probleme din şcoli, câţiva primari din zona noastră s-au făcut foc că ei au luat praful de pe tobă. Şi au tunat şi-au fulgerat de-a surda! Ba chiar unul dintre ei i-a reproşat preşedintelui Dan Manu, la Goleşti, că a fost sărit din schemă, pe când amicul lui liberal, Virgil Baciu, nu. "Ce vină au oamenii de la Corbi, dac-au votat un primar mai orginal?..." Răspunsul a fost unul de bun simţ, care trebuie apreciat. Primarul în cauză - nu spun cine, căci nu contează prea mult persoana - a înţeles că tăcerea poate fi de aur, mai ales când dreptatea nu stă la aceeaşi masă cu el.
Nu la fel s-a comportat o altă persoană care se ocupă de creşterea armonioasă a tinerei generaţii - din punct de vedere fizic: s-a făcut Dunăre pe oficialităţi pentru că n-au chemat-o pe scenă la Zilele Municipiului cu copiii pe care-i antrenează, aşa cum s-a întâmplat cu fotbaliştii de la Basarabi! Nu ştiu - şi poate nici nu contează - dacă oftica a venit neapărat din acea prezentare ori are rădăcini pecuniare. Din câte ştiu însă, varianta doi pare să se apropie mai mult de adevăr. Ca să se liniştească, mental vorbind, eu o asigur că echipa de fotbal care reprezintă oraşul în campionatul judeţean primeşte exact aceeaşi sumă de la municipalitate cât şi trupa persoanei supărate. Iar dacă n-a avut abilitatea de a solicita să i se permită o prezentare la scenă deschisă, are dreptul să se dea cu capul de ce-o nimeri - la alegere - până când va intra în inflaţie de idei manageriale. Iar cine susţine că presa i-a uitat pe copiii din zona Curtea de Argeş, probabil că citeşte numai pe diagonală, atunci când îşi trage sufletul după exerciţiile de aerobic!
Zilele acestea am avut prilejul să văd cum sunt percepute personalităţile publice de populaţie. Bineînţeles că ÎPS Calinic, primarul Panţurescu, vicele Jubleanu şi consilierii locali se bucură de mai multă notorietate decât oaspeţii care au venit de la Piteşti. Faptul că nu sunt genul de oameni cu nasul pe sus şi că ştiu să aprecieze şi o glumă bună, a fost foarte bine primit de oamenii cu care s-au întreţinut. De remarcat ar fi faptul că toţi cei cu care s-au întâlnit au avut decenţa să nu li se plângă de ceva. Astfel au dovedit faptul că oamenii fără calitate oficială au inteligenţa de a trage o linie precisă între muncă şi distracţie. Şi chiar apreciază faptul că-l pot întâlni pe primar, pe vice sau pe unii dintre consilierii locali pe stradă, la piaţă sau la spectacol, aşa cum se întâmpla cu ani în urmă, pe vremea lui papa Nicuţ. Şi am mai desluşit faptul că unii consideră că Panţurescu se comportă la fel de firesc ca şi înainte de a fi fost ales primar al Oraşului Regal, fără să caute cu tot dinadinsul băile de mulţime, dar şi fără a evita lumea. La fel de nesofisticat este şi vicele Jubleanu, pe care l-am descoperit destul de aspru cu organizatorii care vineri au întârziat deschiderea spectacolului cu vreo două ore: "Nu putem să ne batem joc de oameni!" Scurt, fără beţie de cuvinte, a pus sare pe rana pricinuită de o disfuncţionalitate. Şi n-a fost ignorat!
Sunt semne că începem să intrăm într-o normalitate redefinită prin fapte, ceea ce este bine, dacă nu ne înşelăm. Iar cine are motive de supărare, care-l determină să rupă cămaşa de pe el, s-o facă fără reţineri! Nu de alta, dar trebuie să facem banul să circule, chiar dacă preferăm filme diferite...
