Editorial LA ŢINTĂ - Băse nu cedează: candidează!
Fostul preşedinte al României a făcut anunţul la finalul unei emisiuni transmise de un post TV care nu l-a dezamăgit încă. În mod cert, pe mulţi compatrioţi i-a apucat fibrilaţia. Traian Băsescu n-a fost şi nu este un tip care poate fi ignorat. Zece ani de zile a făcut cam toate jocurile în ţara asta. A ştiut să-şi atragă simpatii, dar şi să se facă temut de unii şi urât pătimaş de alţii. Consecvent, chiar nemilos în modul în care şi-a îndeplinit obiectivele, şi-a stors colaboratorii de ultima picătură de energie, şi când i-a descoperit goi de substanţă, a tras apa după ei! Exemplele sunt prea multe şi n-aş vrea să plictisesc făcând bilanţuri kilometrice. Puţini sunt cei pe care i-a păstrat aproape de inima lui sau de care nu s-ar fi debarasat, la o adică. Însă nu oricum, ci folosindu-i ca pretexte pentru a se da la o parte. Aşa s-a întâmplat cu Vasile Blaga, care i-a sfidat dorinţa de a o lăsa pe Elena Udrea în fruntea PDL. Şi care acum îşi plăteşte păcatele. Băsescu n-o iartă nici pe Laura Codruţa Kovesi şi o taxează ori de câte ori crede că se cuvine. Şi asta pentru că a adoptat-o la propunerea Monicăi Macovei şi a promovat-o să fie procuror general al României şi apoi mare şefă la DNA, după care, atunci când dumnealui n-a mai fost boss la Cotroceni, l-a lăsat pradă duşmanilor, dând drumul la dosarele care-l aveau ca obiect. "Nu mă tem de arestare!", spunea dumnealui duminică seara, râzând un pic cam crispat. Dar recunoştea că aprobase crearea unui post la Bruxelles pentru Kovesi, când îşi încheiase mandatul la Parchetul General şi, la propunerea premierului de atunci, Victor Ponta, semnase să plece ca să lucreze în structurile UE. "Nu se făcea să revină la Sibiu, la dosarele de simplu procuror" - şi-a motivat Băse decizia. Întrebat cum de-o propusese tocmai Ponta, adversarul său şi al ei, a replicat parşiv: "Cine vă spune că eram duşmani?" Iar faptul că, deşi încearcă să se scuture de o prezumtivă acuzaţie de cârdăşie cu Sebastian Ghiţă, care insistă că Laura Codruţa Kovesi şi-ar fi plagiat lucrarea de doctorat şi că apoi reuşise să obţină un raport care infirma reclamaţia, îi dă circumstanţe atenuante, susţinând că dacă n-ar avea dovezi beton, n-ar merge pe drumul ăsta. Altfel spus, n-ar ieşi fum fără foc. Iar ca să fie şi mai clar, dă de înţeles că ştie destule despre mulţi şi că ar fi cazul s-o lase mai moale cu ideea de a-l transforma într-o ţintă. Mesajul e clar: nu e uşor de doborât, iar dacă va fi să "să-l popească", nu va îmbrăca singur rasa!
De ce ar vrea Traian Băsescu să mai candideze după ce a fost cel mai tare din parcare în ţara asta potrivit de mare?... Probabil pentru a rămâne în atenţia publicului larg, căci cu imunitatea parlamentară s-a lămurit cum devine chestiunea. Nu în ultimul rând, pentru că nu are vârsta mentorului său din fostul FSN, Ion Iliescu, pe care l-a scos la pensie din politică în 2004, de nu-l mai bagă-n seamă nici ai lui, care l-au transformat într-un soi de sfinte moaşte pesediste. Nu e cazul cu Băse, care nu se dă sfânt, pentru că ştie că postura de drac îl prinde mai bine, fie şi pentru că stârneşte mai multă teamă. Asta ca să nu luăm în calcul faptul că n-a prea avut mână bună cu cei de care s-a înconjurat, fie că i-au fost copii de suflet, fie că i-a reevaluat, i-a înregimentat şi apoi i-a aruncat. Alegerile locale au dovedit-o pe deplin, iar PMP are nevoie acum de un imbold puternic ca să intre în parlament, pe care nu-l poate da neamul lui Robert Turcescu. Şi nici oameni din categoria contorsioniştilor, a căror preocupare de bază este să găsească mijloacele potrivite pentru a se pupa singuri fix în fund, fără dureri de coloană. Băsescu ştie că poate să conteze în ecuaţia electorală în care aşa-zisele mari partide au probleme cu identificarea unor candidaţi fără dosare, dar cât de cât credibili. PNL nu mai are conducere bicefală, cel puţin formal, PSD - la fel, dar nebunia aducerii unor nume creditate drept vedete de presă, ca să le pună pe listele de candidaţi, i-au dat de înţeles că poate juca din nou la cacealma. Nu de alta, dar românii au memoria scurtă şi, pe măsură ce trece timpul, şi guvernarea oricare ar fi ea îi nemulţumeşte zi de zi, începe să-l privească pe el cu mai multă îngăduinţă. Şi atunci, ce şi-a zis - de ce nu? Într-o ţară ca a noastră, în care totul este relativ şi se poate vinde dracul drept înger şi viceversa, totul este posibil. Avem scandaluri ca şi SUA, unde candidaţii la preşedinţie s-au bălăcărit recent ca pe malul mâlos al Dâmboviţei, aruncându-şi în faţă acuzaţii de corupţie, de mizerii inclusiv cu tentă sexuală şi tot ceea ce face deliciul aliatului strategic de pe meleagurile mioritice. Iar într-o ţară ca România, unde se discuta ieri pe la ora 14.50, la TV, despre pictura cu penisul pe cearceaf, fără ca fantomaticul CNA să reacţioneze, n-ar trebui să ne mai mire tendinţele spre falusocraţie ale unora sau altora. Deci, decizia lui Traian Băsescu de a candida la un post de parlamentar se înscrie în logica lucrurilor, căci el ştie mai bine decât oricine altcineva că dacă nu mai eşti în treabă, nu mai contezi. Monocefal sau bicefal, e tot un drac, câtă vreme onania nu poate salva România, oricât de permisiv am trata fenomenul ce tinde să capete proporţii de masă în anumite componente ale vieţii cotidiene...
