Editorial LA ŢINTĂ - Hai sictir, Manuel de Sousa!
Nu pot califica altfel prestaţia mizerabilă a celui trimis de forurile fotbalistice să arbitreze partida din preliminariile Mondialului rusesc dintre Kazahstan şi România, de la Astana. Manuel de Sousa are o carte de vizită care-l obliga la cu totul altceva. Asta ca să nu mai luăm în calcul faptul că vine din ţara care în vară câştiga Campionatul European, Portugalia, pe care a făcut-o de râs. Să mă explic. Jucătorii noştri au avut de luptat la Astana cu trei adversari: kazahii, un teren cu gazon artificial imposibil, pe care nu înţeleg cum de-a fost omologat pentru partide internaţionale, cât timp era bun poate pentru capre şi cămile şi un arbitru găzdar, crescut parcă în vremea "cooperativei" de tristă amintire, dacă nu cumva a învăţat să ne arbitreze după ce l-a văzut pe Colţescu conducând anul trecut Astra - Steaua. Olteanul i-a dat prilejul lui Şumudică să se laude că e mafiot, pentru că primise trei goluri anulate, dar bătuse cu 2-0. Portughezul a tolerat jocul dur al gazdelor, soldat cu două accidentări şi ne-a mâncat cel puţin două penaltiuri şi un cartonaş roşu. Primul penalti era la Dragoş Grigore, când o brută cu ochii oblici i-a rupt piramida nazală în careu. Al doilea a fost la Chipciu, scos şi el de pe teren, pe targă, accidentat. Săpunaru a fost "chelit" în gură de şase dinţi, dar Manuel de Sousa s-a prefăcut că are orbul găinilor. Ori s-a uitat în altă parte, dar nu după un stomatolog. Şi pentru tot măcelul ăsta demn de Kossovo, nu le-a dat kazahilor decât două cartonaşe galbene. Atât despre prestaţia jegoasă a acestui arbitru care a sfidat spiritul de fair-play al fotbalulului, căruia i-aş dedica o melodie din vremea tinereţii mele, ca să-i ţină de cald în momentele de singurătate - "Manuela, Manuela..." În maniera lui au procedat şi ruşii care au transmis partida, câtă vreme au evitat să dea reluări, încercând astfel să scuze hoţiile arbitrilor. Care au fost de acelaşi gen cu cele comise, la propriu de astă dată, asupra fotbaliştilor noştri, ale căror camere de hotel au fost sparte în capitala asiatică, de unde li s-au furat bani şi bunuri. Organele de ordine n-au dat vreun semn că ar intenţiona măcar să-i caute pe hoţi, de parcă ar fi fost înţelese cu ei să împartă prada. Dac-aş fi răutăcios, m-aş întreba cine a inventat Eurasia asta care aminteşte fie de vremea lui Ghinghis-han, fie de a "tătucului" Stalin...
"Nein, Herr Daum!" Asta i-aş spune selecţionerului german al naţionalei noastre, care, după părerea mea, n-a pregătit cum trebuie meciul acesta care s-ar putea să fie decisiv. În trei partide jucate, am avut două semieşecuri - cu Macedonia, la Cluj şi cu Kazahstanul, la Astana - care ne-au scos din cont deja patru puncte. Victoria la scor din Armenia valorează ceva mai mult decât o ceapă degerată, dacă nu vom bate acum ca metronomul în celelalte şapte meciuri pe care le mai avem de jucat, începând cu cel contra Poloniei, în noiembrie. Modul în care şi-a ales jucătorii este discutabil. După meciul cu Armenia, în ciuda rezultatului, era evident că nişte fotbalişti băgaţi în teren n-aveau ce căuta acolo. Marţi seara, la Astana, în echipa de bază a schimbat numai fundaşul stânga, introducându-l pe Toşca în locul lui Latovlevici. Iar stelistul a fost vai de mama lui, căci era să dea un autogol! Dacă mai luăm în calcul faptul că am avut nişte domnişoare pe teren - Bogdan Stancu, Adi Popa - nişte mari vedete ca Nicuşor Stancu (degeaba are pretenţia să i se zică Nicolae, căci mintea lui e de pantalonaşi scurţi încă) sau Chipciu, care n-ar da o pasă unui coechipier nici dacă l-ar tăia diareea, sau nişte depăşiţi ca Hoban, amărâtul de Enache, pe care Reghecampf are nişte strângeri de inimă teribile când îl bagă în teren ori Bogdan Andone, un soi de n-ar mai fi, ce să mai pretindem?... De ce n-o fi avut loc în echipă Alibec, dar nu putea fi sărit păcăliciul de Keşeru care a intrat pe final şi a ratat în Armenia două ocazii uriaşe, de se mira şi el, doar Herr Daum ştie. Calificarea nu este pierdută, dar este în primejdie dacă nu se renunţă la nişte selecţionabili "obosiţi", care joacă la alibi, ca Bogdan Stancu, Bicfalvi, Adi Popa, Chipciu, Hoban, Enache, Keşeru, Tătăruşanu, Silviu Lung jr., Găman şi nu se dă credit tinerilor din categoria Benzar şi Răzvan Marin. Şi asta în primul rând pentru a sparge gaşca "veteranilor" care nu-i joacă pe cei noi, mai ales după ce sunt lăudaţi. Au simţit-o pe pilelea lor recent nu numai cei doi de la echipa lui Hagi, dar şi pe vremuri inegalabilul Dobrin, din partea şmecherilor de la Dinamo. Tradiţia asta balcanico-levantină păguboasă trebuie ruptă, Herr Daum, iar pentru a reuşi, trebuie să scapi repede de dinamovistul de lângă domnia ta, altfel vei fi mâncat cu colegul tău belgian cu tot!
