Editorial LA ŢINTĂ - Salvaţi-vă singuri!
Nu există altă soluţie raţională de ieşire din marasmul în care ne aflăm. Cred că 27 ani de dezamăgiri înşiruite după fiecare ciclu electoral ne-au adus cu picioarele pe pământ pe cei mai mulţi dintre noi. Pe vremea copilăriei mele, un bătrân de la ţară îmi spunea că "taica îl bătuse să-i intre la gleavă adevărul că nu exista partid pentru omul amărât". Şi, atenţie: o spunea pe vremea în care comuniştii se lăudau că ei aduc cea mai cinstită şi mai corectă societate din istoria umanităţii; aveau cinismul să bată toba cum că, pentru ei, omul ar fi fost cel mai preţios capital, dar îl exploatau mai ceva decât capitaliştii pe care îi înjurau şi-i făceau cum le venea la gură, cu "sfântă mânie proletară"; înfometau poporul, îl băgau în beznă şi plănuiau să-l lege definitiv de glie ş.a.m.d. Acum trebuie să constatăm cu tristeţe faptul că dispariţia ceauşiştilor n-a schimbat societatea în bine, aşa cum sperau naivii în 1990. Dimpotrivă, haosul întreţinut conştient prin marginalizarea valorilor a favorizat jaful, generalizarea corupţiei şi distrugerea noastră ca naţiune, la urma urmei. Dacă unii dintre dvs. puteţi crede că toate acestea au fost întâmplătoare, cu scuzele de rigoare, eu nu pot fi de acord cu asemenea absurditate. Şi nu pentru că aş fi mai deştept, ci pentru că ştiu că nu e ceva nou şi că acum vreo şaizeci de ani, tot aşa a procedat şi Stalin, când a încercat să ne bage pe gât bolşevicul internaţionalism proletar. Numai că acum, numele conceptului promovat strategic-interesat este globalizare. Atunci ni s-a aruncat în lagăre de exterminare "intelighenţia", iar în 2016 suntem pe cale s-o anihilăm prin marginalizare totală şi înlocuire cu lichelele promovate politic de tot felul de păpuşari care acţionează din umbră şi ne prostesc în faţă prin toate mijloacele..
Eu nu pot fi de acord cu onorabilul Călin Georgescu, omul care zilele trecute ne recomanda la Curtea de Argeş să aruncăm televizoarele şi să ne apucăm să facem practice chestiile teoretice şi cumplit de ipotetice pe care le promovează. Şi asta pentru că audio-vizualul face deja parte din viaţa noastră şi celor mai mulţi români le-ar fi imposibil să renunţe la aşa ceva. Iar când deschid un televizor, ce văd?... Văd nenorociri sau tâmpenii! Din prima categorie fac parte inundaţiile care au făcut prăpăd prin Moldova şi Dobrogea. Povestea asta se repetă la nesfârşit de zeci de ani, iar guvernanţii ridică din umeri şi ne cer să ne facem asigurări. Ăsta-i curat cinism pentru oameni care au un nivel al veniturilor de-a dreptul ridicol, comparativ cu cele din U.E., din care se laudă politicienii că ar face parte România. Tehnocraţii de azi, impuşi de stradă şi de interese politicianiste, sunt incapabili să gestioneze situaţia şi mint cu o nesimţire şocantă. Ministrul Justiţiei, Raluca Prună, declara că sunt magistraţi cu pensii de 1 miliard lei vechi lunar, iar de la Casa de Pensii aflăm că n-ar depăşi patru sute de milioane lei vechi. Inutil să ne întrebăm pe cine minte şi cu ce scop, dar legitim este să ne întrebăm nu cine a pus-o în acel post, ci - apăsat - cine mama dracului o ţine acolo. Judecând încă prin prisma faptului că sunt oameni care au un nivel al veniturilor de trei sau patru milioane lei vechi, este evidentă imposibilitatea acestora de a-şi asigura bunurile sau viaţa. Iar în lipsa acestor asigurări, nu prea există cadru legal pentru a-i ajuta să-şi recupereze o parte din pierderile provocate de calamităţi prin ajutorarea lor de către comunităţile locale sau de către stat. Suntem, deci, într-un cerc vicios, în care vorbim ca să nu adormim!
De aceea consider că nu putem face altceva decât să ne salvăm de calamităţi cum sunt inundaţiile, incendiile ş.c.l prin solidarizarea amărâţilor vulnerabili, aşa cum am mai procedat. Trustul nostru de presă are o tradiţie în acest sens şi chiar în prezent desfăşoară o campanie umanitară pentru ajutorarea familiei Văduva, de la Ciomăgeşti. Septuagenarilor de acolo le-a ars casa într-o noapte şi au scăpat numai cu ce aveau pe ei. La apelul lansat de noi, s-au solidarizat o sumedenie de oameni, care au sărit să-i ajute, majoritatea păstrând anonimatul. Arefeanul Ion Bostan, un tip inimos, care are şi el problemele sale, s-a oferit să le construiască o cămăruţă şi miercuri, pe o ploaie de nu-ţi venea să dai un câine afară, a plecat cu un amic la Ciomăgeşti. În maşina cu care s-au deplasat adunaseră materiale de construcţii de la Albeşti, Curtea de Argeş şi din alte localităţi, precum şi saci cu îmbrăcăminte, pături, covoare şi alte obiecte necesare la casa omului. Conducerea trustului nostru are acum discuţii cu firme care doresc să sponsorizeze noua casă cu electrocasnice, electroutile şi nu numai. Din păcate, nu putem spune ceva de bine despre primarul Dumitru Diaconu, de la Ciomăgeşti, care nu şi-a ţinut promisiunea de a sprijini şi el familia Văduva prin colaborarea cu cei veniţi să muncească la construirea casei pentru sinistraţi. După ce o colegă a discutat cu dumnealui miercuri după-amiază, asigurând-o că ar fi om de cuvânt şi va sprijini acţiunea noastră, a închis pur şi simplu telefonul, ca să nu mai fie deranjat. Şi n-a mai putut fi contactat de bunii samariteni veniţi de pe Valea Argeşului, ca să-i rezolve o problemă social-umanitară!... Joi am reuşit să-l contactez pe tip, care a dat-o după copac, cum că n-ar fi fost sunat de cineva până la ora 16.00, de parcă atât i-ar fi fost programul de lucru. Când i-am caracterizat atitudinea drept cinică şi jegoasă, mi-a replicat că poate din partea mea. Concluziile se impun de la sine: pe dom' primar Diaconu îl doare fix în componenta fizică personală sugerată de numele localităţii de problemele oamenilor, care foarte probabil au greşit când l-au ales s-o păstorească!
Tot miercuri, însă, prof. Ovidiu Mihuţ - omul care a stârnit scandalul internaţional al calamitării ecologice produse pe Buda şi Capra, urmărit la un post TV duminică - m-a apelat ca să ia informaţii despre incendiul care a distrus casa unei eleve, la Valea Iaşului. Dumnealui, împreună cu colegii, intenţiona să lanseze o campanie umanitară pentru sprijinirea familiei sinistrate. Deci, atâta timp cât ne bazăm pe solidaritatea dintre noi, cei loviţi de soartă sau potenţiale victime, încă mai avem o speranţă! Haideţi să ne salvăm singuri, evitând să mai dăm voturile unor lipitori sau căpuşe incapabile ori dezinteresate să gestioneze corect situaţia ţării! Să le impunem îmbuibaţilor să mai strângă cureaua şi să încerce măcar să ne redea speranţa, dacă nu plăcerea de a trăi!
