Editorial LA ŢINTĂ - Cioloş (re)face teoria chibritului
Drăguţul nostru de premier tehnocrat, după ce-a stat la taclale cu capu' statului, a ieşit la rampă luni, ca să ne "aburească" prezentându-ne programul său de guvernare în fix 10 puncte. Adică, monsieur Dacian, după ce a stat (potrivit traducerii din limba franceză care-i e atât de dragă) cap în cap cu Herr Klaus, a venit să bată întreaga naţiune la cap cu - chipurile! - decalogul său de guvernare. Care sună ca un banc răsuflat! Un banc vechi, spus însă proştilor noi. Atitudinea sa dovedeşte fără urmă de îndoială dispreţul boieresc cu care ne tratează cei de la conducerea ţării. Şi nu spun asta ca să mă dau eu mare analist. Ca simplu cetăţean, m-am crucit văzând că rodul gândirii primului ministru impus de interese asupra cărora nu vreau să mă revolt acum, nu depăşeşte nivelul mediu al teoriei chibritului, pe care o putem face cu toţii la o bere, ca să mai omorâm cumva plictiseala. Cutremurător mi se pare faptul că nu-l putem acuza pe Dacian Cioloş nici măcar de plagiat, căci platitudinile emise de politicienii noştri, inclusiv cei ce se dau tehnocraţi, sunt marcă înregistrată. Am să mă leg doar de două aspecte. Cioloş ne propune o Românie fără corupţie şi fără săraci, dar ca şi Călin Georgescu săptămâna trecută, la Curtea de Argeş, nu prea oferă soluţii pragmatice, aplicabile din minutul următor preluării noii guvernări beneficiare de susţinere politică. Iar în aceste condiţii, cred că sunteţi de acord cu mine că ne aflăm în plină utopie. Cu scuzele de rigoare, pentru că eu nu-l pot vedea pe şeful guvernului plasându-se într-o postură de imbecil, parcă aud cum îmi sună în minte un clopoţel de alarmă. Şi asta fără a da credit total teoriei conspiraţiei universale contra naţiunii române, lansate destul de insistent în ultimii ani, pe care însă ar fi de-a dreptul idiot s-o ignor. Dacă-mi spune dl. Cioloş care este ţara scutită de corupţie 100%, am să-mi reevaluez opiniile. La noi, mai mult decât oriunde, corupţia face parte din viaţa de zi cu zi, este istorică, având rădăcini atât de adânci încât şi dacă i-am da nu ştiu cui zece mandate de preşedinte sau de premier la rând, cine-ar mai trăi la finalul lor, ar constata că n-am făcut nici cinci paşi pe drumul spinos al limitării acestui flagel. Şi asta pentru că "peştele de la cap se împute", iar istoria ne-a dovedit cât de corupte au fost cam toate guvernările de pe la noi sau de aiurea. Cancelarul Helmuth Kohl, cel ce a adus unificarea Germaniei în 1990, a trebuit să demisioneze, după ce a fost acuzat de aşa ceva. La noi, politicienii prezentului n-ar demisiona nici picaţi cu ceară atunci când li se atârnă de gât un dosărel şi se agaţă de imunitatea parlamentară, se dau victime ale răzbunărilor, sunt miruiţi şi fac cruci mănăstireşti ca să scape de condamnări. Şi cei ce beneficiază de protecţie, chiar scapă de puşcărie şi, cu averile făcute ilicit, de confiscare. Şi-atunci, cum mama nevoii să putem visa măcar la o Românie fără săraci într-o ţară coruptă, jefuită ca la drumul mare tocmai de cei trimişi s-o conducă?...
Guvernarea Cioloş - nu mai este un secret pentru cineva - a fost impusă de anumite interese, de care nici PSD-ul şi Victor Ponta, dar nici U.E., n-au fost străini. Fiecare partid puternic şi-a impus printre tehnocraţi oamenii lor în schimbul susţinerii parlamentare. Dar n-au avut interesul să trimită practicieni, ci teoreticieni de birou, pentru a scoate definitiv din mintea românilor ideea unor guvernări rupte de politică. Şi miniştrii respectivi şi-au îndeplinit strălucit misiunile încredinţate, fapt dovedit prin absorbţia fondurilor europene din 2016, despre care se spune că ar tinde spre zero. Asta în timp ce ţara şi-a plătit cotizaţiilecătre Uniune! Dacian Cioloş a condus şi conduce guvernarea caracterizată de majoritatea românilor cel puţin nemulţumitoare, dacă nu chiar dezastruoasă. Acum este curtat de PNL pentru a rămâne pe post şi după alegerile parlamentare din 11 decembrie. Aparent, dumnealui a făcut nazuri până luni, când şi-a prezentat decalogul guvernării. Deloc întâmplător, liderul liberal Alina Gorghiu vrea să organizeze sâmbătă la Bucureşti un miting de susţinere a lui Dacian Cioloş. Faptul a deranjat evident PSD, care a reacţionat prin primarul general al capitalei, Gabriela Firea. Deşi a dat aprobare pentru demonstraţie, i-a atenţionat pe bucureşteni că liberalii le vor crea dezagremente în trafic cu manifestaţia lor. Sigur că şi social-democraţii îşi pregătesc tehnocratul lor pentru şefia viitorului cabinet de la Palatul Victoria, nimeni altul decât vicepremierul Vasile Dâncu. Care, în mod normal, ar trebui să împartă responsabilitatea guvernării atât de criticate cu şeful său ierarhic, Cioloş. Dar este împins în faţă pentru că se poartă tehnocraţia şi pentru că se spune că ar fi singurul din partea PSD pe care Klaus Iohannis l-ar nominaliza pentru postul de premier din partea stângii politice. Despre Victor Ponta nu se poate discuta, după ce nepotul fostului nostru primar, Bogdan Diaconu, l-a transformat în port-drapelul PRU pentru a-i netezi intrarea în parlament, spunând cui vrea să-l asculte că este premierul pe care l-ar susţine. Cam acesta ar fi ghemul încâlcit al intereselor manevrate politic în stil tehnocrat, pe care noi suntem chemaţi să-l descâlcim prin votul din 11 decembrie, ca să scăpăm de obsedantul cârâit rău prevestitor al cucuvelelor şi de cortegiul belelor. Vom fi oare destul de deştepţi să ne recuperăm demnitatea de oameni, dând de pământ cu păcălicii sau vom alege din nou răul cel mai mic?...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
