Editorial LA ŢINTĂ - Poker cu fraieri
Aşa sunt tentat să tratez prezentul românesc în precampania electorală pentru alegerile parlamentare din 11 decembrie. Cei mari îşi fac jocurile proprii în spatele uşilor închise şi ne lasă pe noi, chibiţii, să tragem câte-un ochi pe gaura cheii presei aservite. Ori ne dau iluzia transparenţei prin mesajele postate pe conturile de socializare ale unor agenţi acoperiţi, care le slujesc mahărilor drept ventriloci, când nu catadicsesc s-o facă ei înşişi. Situaţia este similară şi în cadrul formaţiunilor politice, în care puţinii iniţiaţi în secretele zeilor cunosc doar ce consideră şefii că trebuie să ştie. Prima piatră de încercare pentru toţi a fost definitivarea listelor de candidaţi, poziţionarea numelor şi acceptarea lor de ceilalţi. Evident că manevrele de culise au început cu multe luni în urmă, iar pentru destui, chiar după validarea mandatelor obţinute în 2012, după acel tsunami politic numit USL. Grupurile de interese în care s-au aflat şi liderii la vârf şi-au împins în faţă cascadorii, uzând de toată gama procedeelor, sub deviza "scopul scuză mijloacele". Peţitorii mandatelor parlamentare au fost puşi pe patul lui Procust, i-au evaluat şi cei ce s-au încadrat nevoilor, inclusiv sub aspect financiar în licitaţii cu oferte în plicuri închise sau sărut-mânist, poate chiar şi valoric, la unii, au fost unşi cu mirul încrederii. ALDE anunţase din timp cam cât ar costa un loc eligibil - o bagatelă de peste 60.000 euro, alţii au făcut pe fetele-fecioare, deşi erau cu burţile la gură, gata să dea naştere unor avortoni politici, ce urmau să fie indemnizaţi social din mila publică, potrivit tradiţiei de după 1990. PNL Argeş ne-a dat cel mai semnificativ exemplu cu candidaţii la deputăţie, aducând nişte venetici pe listă, adoptaţi în procedură de urgenţă, de parcă judeţul ar fi fost în criză acută de valori. În acest poker jucat la Piteşti de liderii care şi-au securizat mai întâi propriile poziţii, cărţile s-au împărţit de la Bucureşti. Astfel, Miuţescu a fost decartat definitiv pentru că împotriva lui avea un dinte tandemul Gorghiu-Popa, iar Postelnicescu&Co. au fost puşi pe locuri care-i transformă în jokeri care pot cel mult să spere că vor conta peste patru ani. N-aş vrea însă să dau o importanţă mai mare decât merită SRL-ului senatorului Iani Popa, unde sunt destui oameni de ispravă, dar care dezamăgesc pe partea caracterului şi a coloanei vertebrale, câtă vreme se lasă daţi la o parte ca nişte scame de pe fracul şefului.
Aşteptam cu mare curiozitate listele PSD-ului, legitimat ca primă forţă politică în Argeş după alegerile locale. Mărturisesc că am fost satisfăcut de dispariţia de pe listă a fantomei numită Bogdan Niculescu-Duvăz - pentru oamenii care, din milă creştină, l-au votat ca să poată avea şi dumnealui pe degeaba o pensie specială. Dar am rămas dezamăgit când l-am văzut cocoţat acolo pe omul fără nume, dar cu două prenume, din care unul diminutiv, Radu Vasilică, demnul urmaş al lui Duvăz. Tipul a fost luat la ţintă de nenumărate ori de presa argeşeană, dar pedigriul său l-a protejat în partid. Probabil a contat şi faptul că este ca apa minerală cu care "doctorii" de ocazie reanimează fotbaliştii accidentaţi pe maidanele ligilor inferioare: nu face nici bine, dar nici rău, pentru că dă impresia de absenteism total sub toate aspectele. Eu nu pot uita cum acum doi ani, la sărbătorirea Zilei comunei Şuici, din colegiul său, şi-a mişcat preţiosul inventar ca să slujească drept element de decor şi să-şi justifice astfel calitatea de parlamentar. În faţa oamenilor n-a rostit un cuvânt, pentru că nu prea avea ce să le spună şi pentru că nu-i muriseră lăudătorii. Dar, în particular, declara cu o preţiozitate deranjantă că nu-l mai prea atrăgea perspectiva unei noi candidaturi, pentru că se plictisise, aşa că-l bătea gândul să onoreze invitaţiile unor amici ce-l chemau peste Ocean. I-am spus verde-n faţă că, probabil, îşi făcuse suma şi a rămas fără replică. Atitudinea sa de niznai s-a dovedit când, la trei ani după alegerile locale, habar n-avea cum stătea PSD-ul cu primarii pe Valea Topologului. Aflând că era roşie, cu excepţia Poienarilor de Argeş, unde fusese ales liberalul Dragoş Boncea, a dat imediat soluţia practică sau poate cinică pentru unii: "Facem comasarea cu Ciofrângeniul şi rezolvăm problema!"
Cam acesta este omul de care mi s-au plâns destui primari pesedişti, pe la zilele comunelor pe care le conduceau, spunând că era nevăzut-necunoscut şi la propriu, şi la figurat. Aşa că revolta domniei sale pe presa critică ori provocarea cu testul de inteligenţă sunt de o factură îndoielnică, pentru că oamenii inteligenţi nu se pun cu cei care au mintea odihnită. Iar modul cum şi-a luat jucăriile şi a plecat din conferinţa de presă de vineri ne dezvăluie o atitudine infantilă, de gigolo râzgâiat. Dacă luăm în calcul faptul că senatorul Constantin Tămagă s-a retras onorabil din viaţa parlamentară, putem bănui că PSD ar avea nevoie de un nume pentru o nouă stea politică. Însă a o boteza cu cel al lui "Radu Naşului" e un risc pe care nu ştiu cine şi l-ar asuma de bună voie şi nesilit de nimeni chiar şi într-un joc de poker cu fraieri!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
