Editorial LA ŢINTĂ - Patriotismul local
Scriu aceste rânduri pentru că am fost acuzat că aş fi orbit de aşa ceva. Şi că sunt inconsecvent, pentru că ţin să promovez musai băştinaşi ca să ne reprezinte în parlament, în timp ce păstrez un respect aparte pentru veneticii care ne-au fost regi. Recunosc că aşa este şi îmi asum responsabilitatea pentru o astfel de poziţie. Nu simt neapărat nevoia de a mă scuza, turnându-mi cenuşă în cap, ca să fiu mai simpatizat de cei ce mă critică. Şi asta nu pentru că acela care se scuză, de obicei se acuză. Dar vreau să fie clară iţa - cum zicea tata, după cum îmi amintesc. Deci, vă invit să facem un pic de istorie. În urmă cu vreo opt ani de zile, în cadrul unei emisiuni transmise de postul de televiziune al trustului nostru de presă, tot în campania electorală pentru alegerile parlamentare, candidatul la postul de deputat Mircea Drăghici m-a întrebat ce am împotriva dumnealui. Pentru că avea impresia că simpatiile mele se îndreptau spre contracandidaţi ai dumnealui. Şi i-am spus cinstit că aş vrea ca deputatul care urma să mă reprezinte - ca şi cei cu care discutasem pe această temă - să fie un localnic, să bea AquaBolo, să-şi rupă maşina prin gropile de pe drumurile noastre, să-şi facă cumpărăturile ca şi mine, dându-mi posibilitatea să-mi vărs of-ul faţă de el la o cafea ori la o bere în orice week-end, şi nu peste patru ani, când va reveni să-mi ceară din nou votul cu aceeaşi poezie în care să-şi păstreze promisiunile demagogice. Dumnealui a promis public că, dacă va fi ales deputat de Curtea de Argeş, îşi va face casă în oraşul nostru şi se va bate pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă pentru comunitatea locală. S-a ţinut de cuvânt şi în 2012 a fost ales fără probleme pentru un nou mandat. Sigur că l-a ajutat oarecum şi faptul că era pe lista USL, de care majoritatea populaţiei îşi legase speranţele de mai bine. Acum candidează pentru al treilea mandat sub flamura roşie a PSD-ului, cu care se identifică. Iar principalul adversar al acestei formaţiuni politice ar fi - de drept - PNL-ul. Numai că pe listele sale de candidaţi n-am prea văzut oameni din Curtea de Argeş. Ce-a zis Popa (liderul judeţean) la Bucureşti şi ce-a făcut dumnealui cu candidaţii în Argeş, contează mai puţin acum, pentru că decizia finală stă la mâna alegătorilor de rând. Nu ştiu alţi concitadini cum sunt, dar eu nu mi-am schimbat convingerile în această privinţă faţă de cele din 2008. Şi, aşa cum i-am avertizat pe oamenii din conducerea judeţeană a liberalilor la Ziua comunei Băiculeşti, nu voi vota o listă în care să apară nume paraşutate de Bucureşti. Eu, nefiind om politic, îmi permit să risc printr-o asemenea sinceritate, deoarece nu sunt agăţat de nu ştiu ce grupuri de interese politicianiste care ar ţine de atragerea de voturi. Nu exclud faptul că aş putea greşi, deoarece acei candidaţi impuşi de staff-ul d-nei Alina Gorghiu ar putea fi nişte persoane nu numai de valoare şi bună credinţă, dar care ar îndeplini măcar 10-15% din angajamentele electorale pe care şi le-ar asuma în campania pentru parlamentarele din acest an, făcându-ne pe toţi să ne bucurăm că am apucat zilele fericite în care am dovedit că n-ar mai fi nevoie să blestemăm clipa în care am pus ştampila pe buletinul de vot. Iertat să fiu, dar personal nu mai am timp de experimente, iar majoritatea oamenilor pe care-i cunosc nu mai vor nici în ruptul capului să se sature cu răbdări prăjite, lăsându-se pe mâini străine. N-aş vrea să pun la îndoială "uriaşul" ajutor primit de comuna natală, Băiculeşti, de la politicianul liberal Dan Bica în ultimii douzeci de ani. Dar am mari îndoieli asupra capacităţii domniei sale de a-i duce în spinare - electoral vorbind - pe cei doi necunoscuţi pentru argeşeni care-i urmează pe listă. Şi aici nu e vorba despre răutate sau despre animozităţi personale, ci pur şi simplu despre faptul că nu ştiu viitorii votanţi cine sunt respectivii. Dacă ieşim pe stradă şi le rostim numele, cei mai mulţi cetăţeni s-ar uita la noi ca la nişte vorbitori de limbi moarte. Pentru că dacă nu-i spui omului că e băiatul sau fata lui nea Cutare, ginerele sau nora unui om mare pe scara valorilor celor în mijlocul cărora trăiesc, rişti să te trezeşti că te plesneşte cu o replică de genul: "Bă', voi cu ai voştri, noi cu ai noştri!" Aşa că, am eu un presentiment că nici măcar unii dintre liberalii localnici nu vor vota o listă de pe care nu găsesc numele unor persoane asumate drept ale lor.
Şi-acum, câteva cuvinte despre regii noştri. Respect istoria şi ceea ce a însemnat monarhia pentru ţara noastră. Cei ce l-au adus pe Carol I pentru a salva Unirea Principatelor, au făcut-o într-un moment de cumpănă pentru viitorul ţării. Cu plusuri şi minusuri, monarhia face parte din istoria neamului, ca şi comunismul impus ori - mai nou - ca tehnocraţia demonetizată total de neseriozitatea celor ce se vor a fi cu fundul în două luntri. Dar, după ce va dispărea Regele Mihai, nu mai văd un viitor pentru monarhie în România. La fel cum sper să nu mai apuc în viaţa asta o altă guvernare tehnocrată liber-schimbistă. Ca unul acuzat de patriotism local, îi voi trimite oricând pe Cioloş şi ai lui de unde-au venit, să-i guverneze pe cei care i-au inventat. Am zis!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
