Editorial LA ŢINTĂ - Mântuitorii neamului românesc
Pe zi ce trece, îmi dispar îndoielile: candidaţii la alegerile parlamentare de luna viitoare ţin morţiş să fie priviţi ca nişte întrupări ale unui Mesia clonat în toate culorile curcubeului politic! Care mai de care predică despre modul în care partidele lor vor aduce mântuirea neamului românesc. Şi, deloc de mirare, totul se învârte în jurul banilor. Se bagă în faţă necesitatea investiţiilor în crearea de locuri de muncă generatoare - în timp - de bunăstare pentru întreg poporul. Numai un naiv poate crede că şi-ar putea cineva risca banii aruncându-i în sacul fără fund ale proastelor guvernări prin legi şmecherite, întocmite cu dedicaţii. Stau şi mă minunez cât de proşti ne cred cei ce ne spun poveşti electorale fără să pomenească o vorbă despre stoparea risipei şi o mai bună gospodărire a resurselor de care dispunem. Subiectul recuperării sumelor jefuite de căpuşele tranziţiei fără cap şi coadă rămâne tabu. În schimb, ne bombardează onorabilii cu cifre prin care încearcă să susţină că afirmaţiile privind creşterile economice înregistrate în statistici n-ar fi poveşti. Creşteri care pentru mine sunt utopice, câtă vreme nu simt o cât de palidă îmbunătăţire a standardului propriu de viaţă. Haideţi să nu ne mai minţim: economia e la pământ şi, pe cale de consecinţă, în toate sectoarele vieţii de zi cu zi e vai şi-amar. Educaţia naţională a fost ruinată de bombardamentul "reformelor" din ultimii 70 ani. Iar cele mai dramatice s-au implementat în ultimul sfert de veac. Consecinţa: ne-am trezit cu armate de proşti cu diplome cumpărate, cu doctorate plagiate care, în fudulia lor, ţin să ne dirijeze destinele, instalându-şi creierele pe scaunele guvernării! Valorile - câte mai sunt - au fost fie marginalizate, fie racolate de străini, lăsându-ne să ne ducem amarul cu noile beizadele şi cu tot felul de glume răsuflate ale naturii. Cultura, biata de ea, e la pământ, tăvălită prin noroiul puturos al imposturii, subfinanţată la fel ca toate celelalte ramuri. Ne-am pricopsit cu o serie întreagă de autori de cărţi atât de slabe, că nici măcar ei nu reuşesc să le recitească măcar pentru a le face corectura. Şirul l-a deschis Ion Iliescu, gelos probabil pe "succesurile" predecesorului Ceauşescu. Mi-aduc aminte că puţin înainte de anul 2000, tipul îşi câştigase supranumele de "Sandra Brown a României". Nu ştiu cum va fi definit Klaus Iohannis, care şi-a lansat şi dumnealui o carte cu mare succes de public imediat după ce s-a trezit peste noapte urmaş al lui Iliescu şi Băsescu. Dar sunt convins că acad. Gheorghe Păun sau prof. George Baciu, care are astăzi lansarea unei cărţi importante, la Piteşti, nu vor egala cu totalitatea operelor proprii vânzările de 100.000 exemplare din "Pas cu pas", realizate de actualul preşedinte al României. Care - cică! - ar fi copiat modelul lui Ceauşescu şi-şi răspândeşte capodopera prin lume, folosindu-se de ambasadele noastre. Poftim, Kultur!... Mărturisesc cu mâna pe inimă că l-aş vota pe acad. Păun cu tot neamul şi prietenii mei fără nicio reţinere să fie deputat sau senator. Din păcate, ştiu că nu-l interesează politica şi îl înţeleg perfect. Dar nu mă opreşte ceva să visez că într-o zi se va supăra atât de tare încât va candida ca independent. Asta fie şi pentru a dovedi că se poate trăi şi într-o "societate fără partide" şi politicieni care şi-au făcut o carieră din tăiatul frunzelor la câini!
M-am agăţat de aceste două exemple pentru că le consider fundamentale pentru propăşirea oricărei naţii. Ele ar trebui să furnizeze pe bandă rulantă specialişti de primă mână tuturor domeniilor de activitate. Dar n-o fac, şi nu numai din cauza subfinanţării, ci şi datorită lâncezelii jegoase în care trăim de ani de zile, impusă de parodia asta de clasă politică, pe care o tolerăm prea mult în comoditatea, ca să nu spun, nemernicia noastră. Ea n-are nevoie de savanţi, ci de măgari - cum spunea cândva un mare general, dar nu român. Redescoperim astăzi mai mult decât oricând adevăruri vechi, de genul "carte multă nu se cere - să fii prost, dar în putere", preluate ca deviză de politicienii contemporani. Nu vreau să mă lungesc cu vorba, dar nu mă pot stăpâni să nu pomenesc despre exerciţiul ISU la nivel naţional. Pe când era în desfăşurare, de undeva din Moldova s-a cerut ajutor medical şi au trecut mai bine de 10 ore până când au catadicsit s-o facă aceia care aveau datoria să intervină. Ucigător de banal la noi - veţi spune - deşi la străini se ţine seama de faptul că atunci când se solicită intervenţia de urgenţă, diferenţa între viaţă şi moarte este făcută de minute, nu de ore. Deosebirea este că ei caută leac pentru cancer, iar noi inventăm cancer unde nu este, ca să furăm medicamentele şi nu numai. Iar subfinanţarea sistemului ar putea ţine, dacă n-ar exista - repet - risipa care se face cu miliardele de euro pe care guvernanţii nu le accesează de la U.E., cu milioanele pe care le bagă Bucureştiul în aşa-zisa Catedrală a Neamului sau cu miile de miliarde lei ce merg spre asigurarea venitului minim garantat pentru cei cărora le pute munca sau care nu au unde lucra. Şi sunt şomeri pentru că un neavenit împins în fruntea guvernului în 1990 a considerat industria "un morman de fier vechi" şi agricultura "un pariu păgubos", fără să se teamă că l-ar lua cineva din scurt: "Ce pofteşti, mă', musiu?..." Altfel n-am mai fi ajuns aici, la nevoia unor mântuitori ai neamului, care cu limbaje aproape liturgice se declară gata să se sacrifice ca deputaţi şi senatori pentru ca să ne fie nouă bine rău tare! Dragii moşului, eu v-aş sfătui să vă informaţi cine sunt dumnealor, cine-i împinge de la spate, cu ce scop şi mai ales ce legiuni de căpuşe le formează anturajele. Şi numai după ce vă veţi lămuri, să-i votaţi pe cei mai buni, evitând să alegeţi păgubosul "cel mai mic rău"...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
