Editorial LA ŢINTĂ - Arta compromisului
Kelemen Hunor - cică - nu i-ar zice "ba!" lui Cioloş. "Asta nu e o shtire de presă!" - ar putea izbucni iritat maestrul Ion Cîrstoiu. Şi ar avea perfectă dreptate: ştire de presă ar fi aceea prin care onorabilul ar anunţa, cu morga aceea de grof balcanic, că s-a decis ca UDMR să se retragă din politică şi să-şi vadă de obiectivele culturale enunţate prin statutul iniţial şi prin regulamente. Anunţul de care s-au agăţat unii sau alţii şi l-au întors pe toate părţile, ca să-şi justifice bănuţii pe care-i primesc ca analişti politici, nu are valoare. Şi asta pentru că Liviu Dragnea a fost categoric în declaraţia că nu va face gaşcă cu UDMR la guvernare. Dacă a fost sau nu ceva electoral, se va vedea după ce vom afla rezultatul alegerilor parlamentare din decembrie. Probabil că liderul PSD se bazează pe sondajele de opinie care-l creditează cu mare avantaj asupra liberalilor, ceea ce i-ar da posibilitatea de a face majoritatea parlamentară de susţinere a viitoarei guvernări cu ALDE şi cu cine s-o mai găsi. Oricum, este de reţinut faptul că n-a scăldat-o ca predecesorul Ponta care, în 2012, în seara când se ştia că USL avea vreo 70% prezenţă parlamentară, se ploconea la UDMR, lansându-i invitaţia de a participa la formarea viitorului executiv naţional. Mulţi dintre noi n-au uitat cât de contrariaţi au fost liberalii şi ceilalţi parteneri de coaliţie. Şi poate că atunci a apărut prima fisură în construcţia USL. Că a fost provocată de prostie ori că la mijloc a fost un calcul cinic sau vreun ordin ocult, poate nu vom afla vreodată. Dar eu spun sus şi tare că-l văd pe Liviu Dragnea mai presus decât Victor Ponta. O fi dumnealui mai scund de statură, dar dacă se ţine de cuvânt până la capăt, voi constata că are nu numai coloană vertebrală, dar şi alte atribute care încep tot cu litera "c"! Asta fie şi pentru că a avut curajul de a spune limpede că toate guvernările de după 1990, inclusiv cele pesediste, au fost de rahat, că s-a jefuit ţara cu cinism şi că sunt slabe speranţe să egalăm peste noapte standardul de viaţă al occidentalilor.
Ceea ce nu se poate spune despre Kelemen Hunor. Să vă dezvălui un secret: Kelemen - în traducere din ungureşte - înseamnă "moale", adică un fel de Tăriceanu. Şi cum două custuri nu încap în aceeaşi teacă, anunţul lui Dragnea este justificat. Declaraţia lui Hunor pare a fi una generată de teama că UDMR nu va intra în parlament. Şi aici nu este vorba strict despre sondaje, ci despre faptul că ungurii din România s-au săturat de duplicitatea liderilor, care au tras mereu spuza numai pe turta lor, au făcut jocul Budapestei şi de ei şi-au amintit numai când le crăpa buza după voturi. Capacitatea lor de administrare a treburilor publice s-a dovedit jalnică şi tot mai mulţi dintre conaţionali îşi pun întrebarea dacă totul n-a fost decât un joc politic prin care s-a urmărit să-i înrăiască împotriva populaţiei majoritare ca să-şi conserve astfel voturile. Sperietoarea că vor da de dracu' cu "büdös oláhok" - valahi împuţiţi, sfidarea Constituţiei cu Ţinutul Secuiesc, cu arborarea drapelelor neautorizate, cu transformarea lui Laszlo Tokes într-un apostol al maghiarimii, ca şi cu forţele paramilitare ori tentativele de atacuri teroriste despre care s-a tot vorbit, i-a îndepărtat pe oamenii care nu pun semnul egal între anarhie şi civilizaţia traiului pe care-l visează ca toţi oamenii normali, de bună credinţă. Şi-atunci, ce să facă Hunor-bacsi? Apelează din nou la arta compromisului şi-şi declară disponibilitatea să pupe ce-a scuipat, şi viceversa. Zice şi el că UDMR ar sprijini un guvern condus de Cioloş, că' tot sună numele ăsta plăcut în auzul feciorilor care au nostalgia pustei, chiar dacă trăiesc în Munţii României. Altfel spus, luaţi-ne şi pe noi, că' dacă rămânem de căruţă, ne pierdem! În caz de răspuns favorabil al liberalilor, ar putea spera cu colegii săi că nu vor rămâne văduviţi de ciolanul puterii. Şi prima condiţie fără de care nu se poate este să-şi adune electoratul, astfel încât să strângă numărul de voturi pentru trecerea pragului electoral. După conservarea mandatelor parlamentare, vârfurile "miticilor maghiari" - şi nu este vorba despre personaje legendare, ci despre sosiile personajelor caragialeşti - vor putea să le întoarcă spatele votanţilor, aruncându-le peste umăr ceva de genul "Ai avut ghinion, mă' Pişta!" Ce le-ar mai interesa pe parodiile umbrelor ăstea de grofi faptul că i-ar înjura Ioşka, Erzsi, Iulişka ori Arpi, dacă şi-au luat "csaba" (cadoul) pentru că au ştiut că scopul scuză mijloacele, no!... Principalul obiectiv este să-şi păstreze mandatele parlamentare. Mai departe - văzând şi făcând - căci ştiu din experienţa trecutului că la noi totul e posibil. Iar dacă dumnealui, Kelemen Hunor, a putut ajunge ministru al Culturii în România, de ce n-ar fi posibil să profite de orice conjunctură s-ar mai ivi? Dar ca s-o facă, trebuie să fie acolo!... Asta pentru că dacă se duce pe-aci-ncolo Alina Gorghiu, doar n-o fi Liviu Dragnea mai tare decât Traian Băsescu, fostul său şef politic de la PD care, când era stăpânul Palatului Cotroceni, i-a luat în braţe pe udemerişti ca să-l ţină acolo la Palatul Victoria pe Boc-bacsi... Şi-apoi Kelemen Hunor&Co. au convingerea că alegerile din România sunt făcute din patru în patru ani ca să aibă şi maghiarii cu cine guverna!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
