Editorial LA ŢINTĂ - Ne-au copiat americanii!
De-acum ştim pe cine au ales americanii să le fie al 45-lea preşedinte. Surprinzător pentru unii, normal pentru alţii, au optat pentru miliardarul Donald Trump. Candidatul republican a bătut-o pe bunicuţa Hillary Clinton după o campanie electorală copiată parcă de pe malurile mâloasei Dâmboviţe bucureştene. Ambii s-au făcut de troaca porcilor, atât în disputele televizate urmărite cu sufletul la gură de miliarde de oameni, cât şi de la distanţă, de parcă aveau o viguroasă genă balcanică. Morga britanică presupusă de mulţi n-a prea existat până la anunţarea rezultatului final. Dar ceea ce m-a frapat pe mine, un gură-cască la urma urmei, a fost faptul că sutele de milioane de americani au fost puşi în postura de a încerca să descopere răul cel mai mic. Şi nu le-a fost deloc uşor, căci nu s-au pus la bătaie oferte electorale care să merite analize aprofundate. Bătălia s-a dus pe lozinci şi strigături, ca-n bătătura cârciumii din fosta mahala a Cuţaridei din "Groapa" lui Ion Barbu, nu pe minciuni româneşti în care nu mai crede cineva. Am descoperit că americanul e frate bun cu românul - la gusturi - şi poate fi dat uşor pe brazdă şi cu manelele, la o adică. Donald şi Hillary s-au umplut de zoaie într-un mod care l-ar fi făcut invidios şi pe răposatul Corneliu Vadim Tudor. Sondajele electorale au fost şi ele croite tot pe modele mioritice, că-l dădeau câştigător când pe unul, când pe celălalt, funcţie de suma încasată. Geniul lui Trump, care a reuşit performanţa să şi-i îndepărteze şi pe mulţi dintre mahării republicani prin grobianismul său, a fost acela că a transmis prostimii votante exact ce voia să audă. Aşa s-a ajuns la paradoxul greu de acceptat ca secretarul de stat Hillary Clinton să fie susţinut de electoratul republican, în timp ce acela democrat, care se presupunea că era al dumneaei, i-a întors spatele. Şi tocmai aici s-a făcut diferenţa: elitiştii l-au abandonat pe Donald Trump, dar în jurul lui au făcut zid oamenii amărâţi, cărora le-a reînviat visul american, pe care numai el ar putea să-i ajute să şi-l izbândească! N-a mai contat pentru latino-americani că i-a definit drept traficanţi de droguri sau proxeneţi, câtă vreme i-a asigurat că-i va apăra de terorismul musulman. Bineînţeles că şi arabii fugari din ţările lor l-au votat, pentru că tocmai din cauza teroriştilor veniseră în ţara tuturor posibilităţilor. Iar ameninţarea cu Al Treilea Război Mondial în care i-ar putea târî unul sau altul dintre principalii competitori electorali n-a mai contat chiar atât de mult pentru cei ce se agăţau de speranţa că-şi vor clădi viitorul acolo, la adăpostul zidurilor pe care le promisese Trump că le va ridica pentru a opri valul de emigranţi. Căci, ca şi la români, şi la americani s-a dovedit faptul că e mai aproape de trup cămaşa decât haina şi că deviza "Scapă cine poate!" e valabilă pe toate paralele şi meridianele globului. Poporul şi-a ales conducătorul şi faptul că nu s-a contestat decizia votului face orice comentariu inutil. Asta e puterea şi, totodată, slăbiciunea democraţiei!
Am urmărit cu mare atenţie discursul lui Donald Trump după ce i se anunţase victoria. Viitorul preşedinte al SUA a apărut ca un gentleman stilat, mulţumindu-i adversarei Hillary Clinton pentru felicitări, a subliniat că lupta dură pe care o duseseră face izbânda şi mai dulce şi a punctat la imagine prin afirmaţia că i se datorează recunoştinţă pentru ce a făcut în funcţia de secretar de stat. "E timpul ca SUA să-şi lingă rănile, să strângă rândurile şi să fie din nou o naţiune puternică, unită. Voi fi preşedintele tuturor americanilor şi le cer solidaritate şi celor care nu m-au votat, pentru că ne aşteaptă un drum lung şi greu împreună". Un discurs absolut normal, care nu iese din canoanele clasice şi dovedeşte încă o dată că una se spune în campania electorală, şi alta se face efectiv după. Alegerea lui Trump a făcut să cadă dolarul, afacerile la burse şi întrebarea care se impune este aceea dacă nu cumva este o manevră a unor "băieţi deştepţi" de pe la ei, ca să facă bani din panica fraierilor. Guverne precum cel al Coreei de Sud s-au întâlnit în şedinţe de urgenţă, pentru a-şi stabili strategia de apărare pentru viitor. Există temeri, dar deocamdată nu ştim cât sunt de justificate. Înţelepciunea ne-ar cere să urmărim cu atenţie cursul evenimentelor şi să reacţionăm corect în timp optim. Dar dacă dacă Donald Trump se va comporta pe modelul mioritic, chiar c-am feştelit-o! Numai că nu-mi prea vine să cred aşa ceva, fie şi pentru că după învestire, va fi cel mai puternic om din lume.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
