Editorial LA ŢINTĂ - Haosmania stăpâneşte România!
Nu ţin cu tot dinadinsul să inventez cuvinte. Dar nici nu pot să mă uit la nesfârşit în gol şi să nu observ ce se întâmplă în jurul meu. Haosul este prezent cam peste tot şi ne amărăşte şi mai mult fiecare clipă pe care o trăim. Ne plângem ipocrit că am ajuns de râsul sau, dacă preferaţi, de plânsul lumii, pentru că suntem ineficienţi şi că ne pierdem în lucruri mărunte. Şi ni se spune că din cauza asta trăim rău, întinzând de bani de parc-ar fi de gumă de la o chenzină la alta. Nimic mai fals! Avem dezorganizare şi haos întreţinut de oameni care nu-şi fac treaba profesionist la locul de muncă. Ei pot fi acuzaţi de primirea de foloase necuvenite. Şi pentru că sunt mai bine plătiţi decât majoritatea dintre noi, pentru cei mulţi rămân bani puţini. Permiteţi-mi vă rog să mă explic. Am fost joia şi vinerea trecută pentru rezolvarea unor probleme la Bucureşti. Capitala arată jalnic, iar schimbarea primarilor după alegerile din 5 iunie n-a adus nici măcar speranţa că s-ar putea îmbunătăţi ceva. Străzile şi aleile dintre blocuri, pe unde am trecut eu, sunt într-o stare mai proastă decât acum un an. Pe partea asta, mărturisesc că m-am simţit fericit că locuiesc la Curtea de Argeş, unde au dispărut gropile şi noroiul.Traficul este însă de-a dreptul infernal şi şoferii teribilişti fac ce vor muşchii lor, încurcând şi mai mult situaţia. Poliţiştii-poliţişti trec cu sirenele pornite, făcând act de prezenţă, iar cei comunitari stau pe la colţ de stradă şi aşteaptă să se facă ora ieşirii din tură, bucuroşi că a mai trecut o zi plătită. Vineri, de pildă, pentru a parcurge două staţii cu autobuzul 178 de la staţia Apusului până la Păcii, a fost necesară o oră. Iar de acolo până la ieşirea pe autostradă, altă oră, căci fusese un accident pe autostrada spre Piteşti şi, în plus, se verificau suporterii scandalagii polonezi, care "se dăduseră în stambă" în centrul vechi al capitalei. Culmea: era blocat sensul de ieşire spre autostradă, nu de intrare în Bucureşti. Ambuteiajul din capitală nu fusese rezolvat nici după ora 21.00, când eram acasă de mai bine de o oră şi jumătate. Am văzut la televizor un poliţist care, interpelat pentru situaţie, se explica în stil "Garcea", spunând în sfânta lui mare nevinovăţie: "Atâta putem face noi acum!" Şi-atunci, mă gândesc că orice om care are mare grijă de timpul lui, căutând să-l folosească judicios, are dreptul să-i ceară unui astfel de angajat, dar şi şefilor lui, să plece dracului unde-o vedea cu ochii şi să ne lase să angajăm pe altcineva care poate mai mult!
Ah, să nu uit: vineri a fost ziua în care s-a dat startul campaniei pentru alegerile parlamentare. Prin autobuze, prin staţii şi peste tot, am observat cum erau vandalizate bannerele electorale şi am auzit cuvinte grele la adresa politicienilor. Majoritatea cetăţenilor îi înjurau şi-i categoriseau drept ciume, bătându-şi joc de infantilitatea clipurilor electorale şi de tâmpeniile pe care le fac cei ce se împăunează cu titluri de lideri politici. Care - după părerea majorităţii - au pierdut deja controlul (dacă l-au avut cumva) şi asupra partidelor lor. Altfel nu se poate explica sumedenia de ciudăţenii, începând cu cele din aria incompetenţei şi şpăgii şi încheind cu crimele, dintre care nu lipseşte nici trădarea naţională - dacă e să dăm crezare la tot ce se insinuează sau se acuză direct în aceste zile.
Din experienţa proprie, pot afirma cu tărie că majoritatea candidaţilor ori nu prea ştiu pe ce lume trăiesc, pentru că au pierdut contactul cu realitatea, ori au aterizat în politică precum musca pe rahat, în speranţa îndestulării. Şi m-am distrat copios când am constatat că unii au şi superstiţii dintre cele mai ciudate. Liberalii, care au ţinut să-şi lanseze candidaţii într-o conferinţă de presă susţinută la Curtea de Argeş, au fost imitaţi şi de cei de la PMP. Asta pentru că există precedente ca Emil Constantinescu, în 1996 şi apoi Klaus Werner Iohannis, acum doi ani, să fi pornit în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din urbea Basarabilor, ridicată între timp la rang regal. Ce-o fi având comun Traian Băsescu cu monarhia, e greu de ghicit! Stau şi mă gândesc ce se va întâmpla dacă speranţele de succes vor trebui să fie îngropate şi de PNL, şi de PMP şi de cine s-o mai găsi, după 11 decembrie... La Catedrala Arhiepiscopală şi Regală, n-aş prea vedea cum să li se dea avizul, chiar dacă s-ar face o licitaţie, pentru că acolo se exclude din start încredinţarea directă şi parandărătul atât de pomenit acum vreo patru ani de senatorul Iani Popa, dar scos între timp din vocabular, ca şi cum l-ar fi eradicat după primul său mandat de parlamentar. Să vă mai spun în ce carusel aiuritor poţi intra când trebuie să-ţi rezolvi nişte probleme ce ţin de birocraţie?... Nu, pentru că ştiţi la fel de bine ca şi mine cum stă treaba cu circuitul documentelor prin instituţiile statului şi chiar prin firmele particulare. Care nu sunt scutite nici ele de păstrarea în posturi a unor fani ai haosului, fără de care nu şi-ar găsi raţiunea de a exista. Ceea ce mă îngrijorează pe mine cel mai tare este faptul că, studiind listele electorale, n-am prea identificat oameni de Doamne-ajută. Sigur că pe unii nu-i cunosc, dar iertat să fiu, asmenea specimene neremarcate în actul administrativ nu pot fi trimise să facă legi, căci habar n-au "cum devine cestiunea" - vorba lui nenea Iancu Caragiale. Iar de teoreticieni-utopişti, de gurişti, fotomodele şi alte invenţii, n-avem nevoie! Sarcina noastră principală este aceea de a căuta oameni potriviţi care pot să ne scoată din haos. Căci altfel, am încurcat-o! Iar alegerile din SUA şi victoria lui Donald Trump ar trebui să ne fie avertisment asupra a ceea ce ne paşte, Doamne fereşte!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
