Editorial LA ŢINTĂ - Cum să gestionezi corect o victorie peste aşteptări?...
PSD a câştigat alegerile parlamentare de duminică înregistrând un scor mai mare decât cele mai optimiste estimări. Proporţiile victoriei sunt mai mari decât cele ale papaşei Iliescu, servit la vremea lui de închistările psihice în care trăia "generaţia socialismului multilateral dezvoltat". Teama de o democraţie de tip occidental, de revenirea burghezo-moşierimii şi a regelui i-a oferit preşedinţia în 1990, la "Duminica orbului" şi apoi şi în 1992. Liderul eşalonului doi al puterii comuniste, şcolit în URSS, ca şi Ceauşescu, pe care l-a pus la zid cu soţia sa în ziua sfântă a Naşterii Domnului din 1989, a "emanat" nu numai revoluţionari de circumstanţă, dar şi privilegii, prin care a considerat că şi-a plătit datoria faţă de cei cărora le confiscase cinic mişcarea de doborâre a dictatorului. Pe valul simpatiei populare, şi-a asigurat complicitatea la mascarada procesului prin care şi-a condamnat predecesorul. Mineriadele şi baroniadele n-au mai contat apoi decât pentru cei care au avut schilodiţi sau omorâţi în familii, dovadă că Ion Iliescu s-a bucurat de susţinere şi în 2000, când s-a luptat pentru preşedinţia statului cu cel care a fost tribunul Corneliu Vadim Tudor. "Bătrâna şandrama stalinistă" - cum îi zicea în bătaie de joc în vremea lui de glorie şeful de la PRM, care s-a plâns că a fost furat de voturi în 2000, s-a retras şi de atunci PSD n-a mai reuşit să impună un şef al statului din rândurile sale. Gurile rele susţin că a fost şi o ambiţie a lui Iliescu de a rămâne cel mai tare din istoria partidului, astfel că a minat poziţiile lui Adrian Năstase în 2004 şi a lui Mircea Geoană în 2009, ambii înfrânţi surprinzător de Traian Băsescu. Între timp, mentalitatea românilor s-a mai schimbat odată cu generaţiile. PSD a scos oameni noi la rampă şi a avut în 2012 o mare victorie după ce s-a manufacturat USL-ul, care n-a rezistat, pentru că era o alianţă oarecum nefirească între stânga şi dreapta politică, îndreptată strict contra lui Băsescu. Ruptura provocată de Crin Antonescu a condus probabil la pierderea prezidenţialelor de către Victor Ponta, asociat în continuare cu comunistul Iliescu. Numai că liberalii n-au ştiut să gestioneze victoria din 2014, pentru că n-au acceptat adevărul că erau într-o criză cumplită de valori, la care contribuise nu numai asocierea cu foştii pedelişti, dar şi marginalizarea celor care ar fi putut conta, din propriile-i rânduri. Spre deosebire de ei, pesediştii au ştiut să strângă rândurile şi şi-au construit din timp strategiile pornind de la slăbiciunile evidente ale lui Klaus Iohannis, care voia cu orice chip guvernul lui. Demisia Guvernului Ponta în noiembrie anul trecut era ocazia aşteptată de social-democraţi ca să scape de obsedanta asociere cu sistemul, care-i dusese la dezastru în trecut. Atunci s-a făcut primul pas spre câştigarea alegerilor din 2016! Iohannis l-a impus pe Cioloş şi guvernul tehnocrat, care a dezamăgit populaţia. Pesediştii au apărut ca aceia care ar fi vrut să-i îmbunătăţească viaţa, dar s-au opus tehnocrat-liberalii. Astfel, Iohannis-Gorghiu-Cioloş au ajuns cei mai buni agenţi electorali ai PSD-ului, pentru că au trăit şi se complac s-o facă şi după alegeri într-o realitate paralelă. Iar dovada cea mai clară a fost dată astăzi de liberali, care s-au dus la Cotroceni să-l propună premier pe Dacian Julian Cioloş, deşi partidul lui Dragnea are cu cel al lui C.P. Tăriceanu 55% din mandatele parlamentare, la care s-ar adăuga cele 4 procente ale minorităţilor. Este de-a dreptul aiuritor, în condiţiile în care Raluca Turcan bălmăjeşte despre coalizarea dreptei politice, iar Nicuşor Dan se dă mare că nu va susţine un guvern PSD, dar nici unul PNL! Cine-a luat-o razna, nu trebuie să vă spun eu... Recitiţi "Moromeţii" lui Marin Preda şi veţi descoperi uluiţi cum Palatul Cotroceni a fost la consultările de miercuri un soi de "poiana lui Iocan-Iohannis"!
Partidul lui Dragnea a câştigat şi alegerile locale şi pe cele parlamentare. Oamenii i-au votat candidaţii nu din dragoste, ci dintr-o disperare ieşită din comun, pentru că păreau singura alternativă serioasă la guvernarea autistă de dreapta care se prefigura. Responsabilitatea PSD este imensă, căci şi dezamăgirea va fi pe măsură dacă nu va îndeplini obiectivele minimale din programul de guvernare propus, care să ofere măcar speranţa ieşirii din marasmul sărăciei generalizate în păturile de jos ale populaţiei. Iar aceasta s-ar traduce în primul rând prin limitarea corupţiei, relansarea economiei şi prin implementarea unor legi clare, aplicate strict pe principiul egalităţii cetăţenilor în faţa justiţiei. Dacă vorbim doar despre Argeş, obiectivele principale ar fi: construirea autostrăzii Piteşti-Sibiu, prin Curtea de Argeş, materializarea Master-planului pentru turism în munţii de pe Valea Argeşului şi stoparea proiectului Parcului Naţional Făgăraş. Oare vor reuşi pesediştii să reînvie speranţa într-un trai pe modelul lumii civilizate occidentale sau oamenii vor fi siliţi de foame să iasă în stradă ca să le fie rău şi celor cărora acum le este prea bine?... Doamne fereşte!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
