Editorial LA ŢINTĂ - Lepădarea de politică
Am ajuns s-o văd şi pe asta: un om care să întoarcă spetele definitiv politicii şi să-şi ocupe timpul liber cu satisfacerea pasiunii faţă de artele frumoase! E drept, tipul n-a făcut politică de mare anvergură, dovadă faptul că n-a ajuns să dea cu subsemnatul pe la organele de cercetare penală. Gigi Olteanu, căci despre el este vorba, a făcut politică de timp liber, pe vremea când la Curtea de Argeş cel puţin nu prea dădea de mâncare cuiva. Mai exact, a fost în politica locală prin perioada de început a mileniului, atunci când oamenii se adunau după prietenii pe la sediul de partid ca să evadeze din universul familiei. Iar preocuparea de bază era decizia asupra stabilimentului unde aveau să meargă cu toţii, la "una mică". Atunci chiar era democraţie, căci în acele vremuri romantice, pentru acoperirea costurilor consumaţiei, puneau toţi mână de la mână. Poziţionarea pe listele de candidaţi era ca şi acum, funcţie de "contribuţie", singura care dădea măsura valorii aspirantului la calitatea de VIP în cadrul comunităţii. Gigi Olteanu a avut un prim mandat de consilier local în municipiu ca membru al echipei fostului primar prof. Gheorghe Nicuţ, pe care l-a urmat de la PNŢCD la PNL, căci la al doilea, a fost pe altă listă de partid. Băiat deştept, în 2004, nu s-a băgat ghiolbăneşte în faţă, i-a lăsat pe alţii să se lupte ca chiorii pentru locurile considerate eligibile şi, bineînţeles, să decarteze. Modest, a cerut un loc 10 pe lista de candidaţi a Alianţei DA. Şi a obţinut fotoliul de consilier local, pentru că a fost promovat colegul Cristi Libertatu pe un post la o deconcentrată din Piteşti, fapt care l-a silit să demisioneze. La încheierea acelui mandat, după vreo 7 ani pe liber, Gigi Olteanu s-a retras din politică şi s-a concentrat pe afaceri. Ce anume l-a determinat să ia asemenea decizie, nu spune cu subiect şi predicat. Şi poate că e mai bine aşa, căci unii sunt făcuţi pentru a vinde promisiuni oamenilor disperaţi, iar alţii nu se descurcă decât cu greu şi din munca lor. Gigi Olteanu lucrează şi acum în mediul privat, dar nu ca patron. Oricum, timpul liber şi-l petrece vrăjind pânzele cu penelul şi culorile, cu destul talent, dacă e să dăm crezare cunoscătorilor. Şi în faţa unui asemenea exemplu, nu mă pot abţine să nu mă întreb cum le-ar fi stat unora dintre politicienii noştri de nivel înalt care acum au bătăi de joc la inimă de pe urma unor dosare, dacă în loc să se ţină scai de nişte funcţii profitabile, s-ar fi jucat cu culorile, şi nu cu pixul pe acte... Ar fi deplasat să ne întrebăm cine a procedat mai deştept: dumnealor sau Gigi Olteanu? Şi asta pentru că am stârni dispute, pentru că aşa-i românul, dacă nu despică firu-n patru, se îmbolnăveşte de icter! Unii ar zice că a fost orientat şi că n-a plecat oricum, alţii că a fost inteligent şi când a constatat că nu are în sânge microb bugetar de îmbogăţit peste noapte, s-a retras discret de unde simţea că nu-şi avea locul. Inutil să fac pe prostul şi să mă întreb de dragul conversaţiei dacă suntem bolnavi unii dintre noi - Doamne fereşte! - ori dacă trăim într-o lume bolnavă, ca să nu-i spun cum merită...
Şi pentru că tot am intrat cu bocancii murdari în lumea curată a politicii, barem s-o ţinem tot aşa, până când vom da cu oiştea-n gard! Recent am atras atenţia asupra unor probleme cu care se confruntă Spitalul Municipal. L-am contactat printre altele şi pe preşedintele Consiliului de Administraţie de atunci, juristul Răzvan Bădescu. Am scris "de atunci", pentru că acum nu mai este în funcţie. A rămas simplu membru, cât se poate de legal, prin votul colegilor, la propunerea ieşită de sub o mustaţă sură. Şi acum altcineva va prezida şedinţele de Consiliu de Administraţie de la spital! Iar persoana, din câte am înţeles, ar fi d-na Marina Daniela Olteanu, care ar lucra ca auditor la Primăria Curtea de Argeş. Deci este subordonată direct şefului administraţiei municipale. Şi, din câte am aflat, este o persoană de o corectitudine exemplară! Iar dacă tot m-a luat gura pe dinainte, trebuie să vă mai spun şi că mi-a şoptit o păsărică că ar fi soţia amicului Gigi Olteanu, pe care-l lăudam mai sus că e băiat cu fler... "Ce lume mică: câteva mese!", cum concluziona înţelept un tip care s-a retras din toate cele. Aici e o chestie care pe mine mă depăşeşte, căci e greu de spus unde încep nisipurile mişcătoare ale incompatibilităţilor... Precizare absolut necesară: nu-i plâng de milă lui Răzvan Bădescu pentru că şi-ar fi pierdut scaunul, căci a fi simplu preşedinte de şedinţă la un consiliu de administraţie este chiar mai puţin decât a ocupa aceeaşi funcţie la un consiliu local. Iar asta poate să i-o confirme amicul Emelian Oreviceanu, care a avut la legislativul municipal o astfel de povară de dus în spate. Mă întreb dacă tânărul jurist va fi considerat de colegi destul de copt pentru a-i încredinţa astfel de însărcinare în acest mandat. Chiar şi-aşa, are timp în următoarele, căci e destul de tânăr şi nu-l văd aplecat spre o lepădare de politică în anii care vin...
Cu bune, cu mai puţin bune şi fără să ne lepădăm de rele, viaţa merge înainte. Fiecăruia ne vine rândul să facem nişte alegeri când ajungem la momente de răscruce existenţială. Unii avem curajul de a face ceea ce considerăm că trebuie, alţii ne mulţumim s-o facă ceilalţi pentru noi. Nu ştiu dacă e mai comod aşa sau dacă ne oferim ocazia de a ne autocompătimi. La nivel de comunitate, este totuşi bine: avem conturată o strategie de dezvoltare a municipiului, în care este prins şi Spitalul Municipal, avem un proiect de buget, avem de toaaate, dar mai presus de orice, avem nevoie ca toate planurile generoase să fie şi puse în aplicare de cineva. Ceea ce mă îngrijorează pe mine este faptul că încă nu s-a spus ce s-a făcut şi ce nu din strategia precedentă, ce s-a preluat de acolo din proiectele neduse la îndeplinire şi, mai ales, care sunt termenele pentru cele noi şi cine răspunde de respectarea lor. Căci de legalitatea punerii în operă, are cine să se ocupe, n-aveţi grijă!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
