Editorial LA ŢINTĂ - Dragi tovarăşi şi pretini, iubiţi concitadini...
Folosesc această formulă de adresare care-mi provoca disconfort mental cândva. Dar o fac în disperare de cauză. Au trecut aproape nouă luni de zile de la instalarea noii administraţii municipale. Ni s-a promis stoparea nepăsării celei precedente şi declanşarea implicării celei noi în rezolvarea problemelor oamenilor. Şi, deocamdată, trebuie să constatăm că - în mare - nu ne-am ales decât cu o nouă vânare de vânt. Mi-aduc aminte că prin vara lui 2008, după ce se făcuse tot aşa o schimbare la nivel de conducere a Primăriei Curtea de Argeş, constatam nişte lucruri care au supărat multă lume. Ziceam atunci că angajaţii din administraţia municipală erau printre cei mai fericiţi pământeni, căci scăpaseră de vocalizele de Tarzan ale lui Nicuţ şi blândul Ninel Diaconu era băiat atât de bun, încât fiecare venea la serviciu când putea, pleca atunci când avea nevoie şi nici picat cu ceară n-ar fi semnat cererea de pensionare în astfel de condiţii! Opt ani de zile - zic răutăcioşii - personalul din primărie a cam fost într-o dulce vacanţă prelungită. Panţurescu şi Jubleanu păreau croiţi să schimbe foaia şi această impresie le-a adus destule voturi în vara trecută! Personal n-am avut nevoie de prea mult timp pentru a dovedi truismul pe care mi-l arunca în nas atunci un vechi slujbaş public, potrivit căruia orice minune ţine vreo trei zile. "Ei sunt numai doi, noi suntem mulţi şi fiecare dintre noi am schimbat cel puţin un primar. Apa trece, pietrele rămân..." După ultimele semnale primite, acum sunt pe cale să dau crezare celor ce susţin că primarul şi viceprimarul municipiului au devenit prizonierii sistemului birocratic din administraţia municipală şi că lucrurile au intrat pe făgaşul firesc, cel agreat de aparatul din subordine. Şi cum îi ştiu eu de băieţi deştepţi, tare mă tem că atunci când au realizat că sunt captivi, au înţeles că dacă intră în haită, trebuie să urle ca lupii, ca să nu fie mâncaţi!
Doamne, ce şi-o mai râde-n mustăţi acum Ninel Diaconu!... Din raţiuni uşor de înţeles, n-am să merg mai departe citându-l cu expresia favorită în astfel de cazuri, ci voi face apel la filozofia sa de bază, conform căreia actul de concepţie e greu, migălos, delicat şi, oricum, nu la îndemâna oricui. Secretos din fire, tipul a făcut actul de guvernare locală translucid, renunţând total în ultima parte a celui de-al doilea mandat la conferinţele de presă, prin care se mai primeau nişte explicaţii despre anumite lucruri. Că a făcut-o din comoditate sau din alte motive, nici nu mai contează, câtă vreme cetăţenii au tras concluzia că dormea pe el şi nu l-au mai votat în vara trecută pentru al treilea mandat. Costică Panţurescu şi Gabriel Jubleanu l-au copiat întru totul - cel puţin pe partea asta: din iulie 2016 şi până în prezent, n-au reuşit să organizeze o amărâtă de conferinţă de presă! Totuşi, din spirit de corectitudine, trebuie să constatăm că după opt ani ca primar, Ninel Diaconu a lăsat în urmă ceva - şi la plus şi la minus. C-aşa-i jocul pe la noi, dreapta unu - stânga doi!... Din pură curiozitate, am tras un ochi pe proiectul de buget municipal pentru anul în curs. Şi v-aş sugera tuturor celor cu spirit civic dintre dvs., mai ales acelora care ştiu cum să interpreteze cifrele unui buget, s-o facă urmărind site-ul primăriei, atunci când nu este blocat. Iar când prind verde, să analizeze nu numai veniturile şi cheltuielile, ci şi partea de investiţii în dezvoltare programate pentru anul în curs. Nu mă îndoiesc de faptul că veţi descoperi multe lucruri care cer clarificări. Iar cel mai potrivit moment ar fi acela al dezbaterii publice a proiectului de buget. Care a fost programată pentru ziua de 20 martie, la ora 11.00, în Sala Mare a Primăriei Municipale. Departe de mine gândul de a le da crezare răutăcioşilor ce susţin că data şi ora au fost alese şmechereşte, într-o zi de luni, când nici avioanele nu zboară, iarba nu creşte şi tot omul care se respectă - nu ca sclavii muncii din sistemul privat - abia-şi revine din mahmureala pricinuită de un weekend ceva mai zbuciumat, în care s-au cam uitat rigorile postului creştin. Lista de investiţii nu e deloc lungă, dar veţi vedea că e grasă! Şi e groasă rău, dacă vom considera că sunt acolo, pe lângă chestii raţionale, şi nişte nobile inutilităţi, care nu-şi prea găsesc locul printre priorităţi, părerea mea... Iar când spun asta fac referire la dansul halucinant al unor miliarde de lei vechi. N-o să vă influenţez cumva, pomenind aici ce mi se pare mie a fi cam nelalocul lui. Dar nu-mi pot explica raţiunea care impune cumpărarea unui Duster 4x4 la primărie, dacă nu se ia în calcul la modul cel mai serios organizarea unor expediţii de turism zoopastoral pe la stânele de pe păşunile alpine de la Podul Giurgiului şi Năneasa. Ooof, că mare brânz-o fi într-un kil de caş, completat c-un bulz în spuză, cu un sloi, un balmoş făcut la meserie şi stins cu nişte jintiţă acidulată la mama ei şi cu ce-o mai fi pe lângă!...
Faptul în sine mi-a trezit nişte amintiri legate de autoturismele folosite de primarii din ultimele două decenii. Gheorghe Nicuţ a fost criticat nevoie mare când a cumpărat un amărât de Cielo, apoi şi mai abitir când s-a boierit şi l-a schimbat cu o Skoda Octavia. Ninel Diaconu, băiat cu pretenţii, a optat pe aceeaşi linie, dar pentru o Skoda Superb, pentru care a fost şi el luat în fleaşcă de unii dintre tovarăşii care uitaseră că obrazul subţire cu cheltuială se ţine. Dar nu i-a mai calculat cineva, ca lui Nicuţ, de câte ori ar fi putut străbate linia imaginară a Ecuatorului cu combustibilul alocat. Noblesse oblige, ce mama dracului, dom'ne!... Şi-acum, de ce m-aş supăra eu pe Costică Panţurescu, tip modest - cum îi stă bine unui adevărat social-democrat implicat - care nu poate rămâne nepăsător la nevoia de încurajare a industriei auto autohtone, câtă vreme a optat patriotic pentru un Duster?... Să nu v-aud că ne crăpa buza după autoturismul ăsta tot atât de mult cât un masaj erotic sau un make-up aplicat unei primadone moarte, că mă supăr! Vă spun cinstit că mi-aş dori să vă văd, oameni buni, prezenţi în număr cât mai mare luni la dezbaterea bugetului municipal şi să veniţi pregătiţi cu propuneri concrete, pertinente, pentru repartizarea sumelor puse la bătaie la investiţiile de anul acesta, astfel încât să aveţi cel puţin speranţa că există de-acum un început pentru rezolvarea problemelor cu care vă confruntaţi de multă vreme, pe care toate administraţiile de până acum au preferat să le ignore. Nu de alta, dar dacă n-o faceţi, după adoptarea bugetului, puteţi fi siguri că aţi mai pierdut un tren şi singurii vinovaţi veţi fi dvs., dragilor şi iubiţilor ai mei preteni!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
