Editorial LA ŢINTĂ - Confidenţialitatea salarială, o manevră de prostire
"De ce n-avem în dosarele de şedinţă informaţiile complete, cu salariile celor din statele de funcţii care ni se supun aprobării?" Aşa a sunat o întrebare care a rămas fără răspuns în Consiliul Local Curtea de Argeş. Ea viza salariile unor angajaţi din administraţia municipală. Care sunt bugetari şi vor fi mărite substanţial în perioada următoare. Dar care rămân confidenţiale. Practica instituită în sistem este să se păstreze secretul asupra lor. Iar dovada cea mai bună este aceea că şi când se scot posturi la concurs din sistemul administraţiei publice locală, avem surpriza să vedem că - în anumite cazuri - salariile rămân confidenţiale pentru neiniţiaţi. Am avut curiozitatea de a urmări site-urile unor instituţii publice, pe care ar trebui să apară legal destule informaţii legate de modul în care sunt plătiţi angajaţii, dar şi de declaraţii de avere şi interese, la care sunt obligaţi toţi aleşii. Aceştia le depun, ca să respecte legea, însoţite şi de veniturile realizate din alte activităţi de bază, care pot să nu aibă ceva în comun cu sume primite de la buget, dar nu şi angajaţii bugetari. Simplul cetăţean, plătitor onest de taxe şi impozite, ar vrea să ştie pe ce se duc banii lui şi cât câştigă din contribuţia comunităţii funcţionarii publici care-l umilesc atunci când apelează la serviciile lor. La fel de confidenţiale sunt şi salariile multor profesori care, au statut de funcţionari publici, şi fac meditaţii particulare plătite la greu şi neimpozitate, pentru că orele de clasă sunt tratate mai mult ca un moft. Faptul că ni se pune în nas taina aproape religioasă care transformă nivelul salarial într-un tabu, pe mine nu mă miră. Şi asta deoarece trebuie să mă repet, spunând că acum câţiva ani ziarul nostru a cerut în temeiul Legii 544, care stabileşte obligaţia transparenţei în administraţia publică, nivelul unui anume salariu. Iar Primăria Curtea de Argeş, căreia i se adresase cererea publicată cu număr de înregistrare pe prima pagină, n-a răspuns nici până la ora actuală!
Faptul că se păstrează acest secret ca şi cum ar fi al unei bombe nucleare are pentru mine - cel puţin - o singură explicaţie: evitarea speculaţiilor vizavi de averile realizate de bugetari care, oficial, n-au obţinut alte venituri decât pe cele de la serviciul de bază! Nu vreau să fiu răutăcios şi să mă mir că au avut reuşite extraordinare în timp infinit mai scurt decât unii investitori pe faţă, care încă mai trag targa pe uscat. Dar asta nu înseamnă că dilema nu rămâne în picioare. Necesitatea creşterii salariilor şi pensiilor este una reală, dar nu trebuie generalizată strict pentru toţi angajaţii din sistemul bugetar, eliminând din start criteriul performanţelor, obligatoriu pentru cei ce gândesc raţional şi nu la modul dilimache, prin prisma interesului partinic sau de gaşcă. Fără a fi populist, consider că ar fi fost cazul ca acelora ce încasează - confidenţial, desigur! - de ani de zile salarii şi pensii mai mari de 10, 12, 15 sau de 20 ori mai mari decât cei clasaţi în categoria fraierilor, să li se fi spus PAS! Actualii guvernanţi, ca şi predecesorii, ne dovedesc cu cât cinism tratează rezolvarea spinoasei probleme, păstrând anumite categorii privilegiate, avantajându-le pe cele selectate pe criterii numai de ei ştiute, pentru a dezbina şi mai mult societatea asta a noastră atât de bulversată şi lehămetisită de atâta sărăcie în care i-a aruncat mârşăvia în formă continuată, netaxată prin vot.
Am avut curiozitatea să lecturez proiectul bugetului municipal pentru anul în curs şi am rămas cu destule semne de întrebare asupra lui. Am să semnalez aici numai aspectul salarial. Dacă se vor aplica măririle prognozate până în anul 2021, tare mă tem că păstrând actualul nivel al taxelor şi impozitelor locale, atunci vor fi dificultăţi serioase chiar şi în asigurarea funcţionării administraţiei publice locale. Dezvoltarea şi investiţiile publice vor deveni termeni blasfemiatori, căci simpla lor pronunţie ar fi ca o înjurătură adresată primarului şi echipei care va fi trasă la răspundere pentru că a încasat salariile degeaba. Vă rog să comparaţi numărul angajaţilor din sistemul public de la Curtea de Argeş şi să căutaţi prin Uniunea Europeană cam care oraş îl egalează. Atunci veţi vedea că nici nu realizam cât de importanţi suntem la nivel de contraperformanţă! Perversitatea ideii că se impuneau creşteri salariale cu toptanul şi pentru cei ce lucrează concomitent pe post de consumatori prin baruri sau taie frunză la câini în timpul programului de lucru este incredibilă şi dovedeşte cât de adânc este somnul raţiunii la români.
Foarte adevărat, există confidenţialitate salarială şi în sistemul privat din Curtea de Argeş. Dar, spre deosebire de alte locuri din lume, se explică prin persistenţa unor dezechilibre, dovadă intenţia din ultimul timp declarată de mulţi angajaţi de a migra spre slujbe de stat. Şi asta pentru că sistemul privat, prin toate plăţile pe care le face către bugetul consolidat al statului, întreţine întregul său edificiu, deşi nu este stimulat să se extindă, pentru a lărgi baza de impozitare. Cât timp se va mai rezista cu această strategie dezastruoasă, prin care se încurajează consumul la bugetari şi austeritatea la privaţi, rămâne de văzut...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
