Editorial LA ŢINTĂ - Are dreptate cine strigă mai tare
Cam ăsta pare să fie truismul vremurilor pe care le trăim. În spaţiul mioritic, cel mai tare-n gură, are drept la bucătură! Restul să fie cuminţi şi să înghită ce li se bagă pe sub nas. Altfel îi ia din stânga mama la dreap-ta!... Nu mai reiau povestea cu alegerile de anul trecut şi cu contestarea rezultatului lor. Şi nici cu ceea ce a urmat, de la ordonanţe la proteste stradale şi de la lupte interne pentru putere în partide până la manevrele "serviciilor", care nu mai ştiu cum să scape de decapitările aşteptate de cei ce vor răzbunare, pentru că şi-au băgat codiţa în afacerile liderilor politici. Guvernul şi preşedintele ţării s-au călit în înjurăturile şi flegmele străzii. Care rămân singura cale de refulare a frustrărilor celor ce fac foamea. Sau a celor care se crucesc auzind ce "dreptate" se face cu Legea salarizării unitare. Şi cu privilegiile acordate medicilor de la începutul anului viitor, care vor fi la nivel maxim de peste 3.600 euro. Au strigat mai tare decât ceilalţi, au pus chestia aia în coastele guvernanţilor şi au avut câştig de cauză. Idem cadrele didactice! Şi-atunci, de ce să nu vrea şi poliţiştii salarii la fel de mari şi, eventual, pensionări după zece ani de serviciu, în care avansările la excepţional să vină dacă nu semestrial, cel puţin anual?... Apropo de asta, zilele trecute m-am minunat când am văzut că dintr-un taxi cobora în faţa unei terase un pensionar, fost miliţian, care venise să-şi bea berica la soare. Faptul ar fi de-a dreptul banal dacă omul pe care-l cunosc foarte bine n-ar fi avut locuinţa la vreo două sau trei sute de metri distanţă. Aroganţa pare să sugereze că are pensie bunicică onorabilul care s-a pensionat poliţist acum câţiva ani... Bugetarii, în general, sunt privilegiaţi de către actualii guvernanţi, disperaţi după voturile care le-ar permite perpetuarea păstrării puterii. Ceea ce poate fi curios pentru fraieri ca mine este de ce se uită de criteriul performanţelor, care - iertat să fiu! - ar trebui să fie obligatoriu pentru orice domeniu. Iar când spun asta mă gândesc la legiunile de "hârţogari" care încasează o viaţă-ntreagă foloase necuvenite sub formă de salarii de la stat şi apoi înjură pe toată lumea că au ajuns la o pensie prea mică în comparaţie cu nevoile sau pretenţiile lor. E mai uşor să promiţi decât să pui ordine acolo unde totul e haotic. Da, este adevărat, tinerii medici sunt tentaţi să plece în străinătate imediat ce obţin diplomele. Să nu-mi spună cineva că peste hotare le dă cineva salarii babane din prima, fără să-şi fi dovedit capacitatea de a face faţă sarcinilor de serviciu. Mi-aş permite să sugerez schimbarea prevederilor legale, astfel încât cel înscris la rezidenţiat şi plătit ca medic de către Spitalul Municipal să semneze un contract prin care să se oblige să lucreze aici zece ani, iar în caz contrar, să returneze însutit sumele cu care a fost plătit!... Din păcate, eu nu fac parte din categoria celor care sunt dispuşi să urle-n piaţa publică sau unde se mai adună lume ca să protesteze contra râiei la păduchi, Doamne, iartă-mă!
Asta nu înseamnă că nu sunt, la rândul meu, revoltat de modul în care se procedează, mai ales când este vorba despre bani publici. De pildă, mâine avem cea mai importantă şedinţă de consiliu local din acest an, deoarece este de aşteptat să fie adoptat bugetul pe care se va lucra la Curtea de Argeş în anul 2017. Nu vreau să bag bâta prin gard şi să spun că printre consilierii locali care au dreptul să voteze există mai multe curente. Unii sunt pentru, alţii contra, iar restul evită să se pronunţe. Acum sunt foarte curios cine va striga mai tare în plen şi, mai ales, cine va avea câştig de cauză. Pentru că, presimt că, în cazul în care nu se lămuresc toate lucrurile şi votul nu va fi dat cu inima deschisă de fiecare dintre aleşii noştri, de pierdut va avea comunitatea. Teama unora de responsabilitate, dar şi nevoia altora de a impune anumite lucruri, pot duce la situaţii cu efecte despre care prefer să nu vorbesc acum. Amânarea votului, iarăşi nu ştiu cât ar fi de productivă, având în vedere faptul că sunt deja aprobate nişte investiţii şi orice zi bună de lucru ar merita să fie folosită eficient. Nu de alta, dar ar fi de dorit ca investiţiile demarate să nu se mai întindă ca nişte pomeni ţigăneşti, pe ani de zile, cu tot soiul de acte adiţionale pentru plăţi pe lucrări indispensabile, dar neluate în calcul la întocmirea documentaţiilor de execuţie. De aceea, aştept cu mare interes şedinţa de consiliu de mâine. Şi cu speranţa că nu va fi una secretă...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
