Editorial LA ŢINTĂ - Tot respectul pentru cei care nu-şi pierd simţul umorului!
Atât de mult ne-am obişnuit cu truismul potrivit căruia acest simţ deosebit al umorului a salvat neamul nostru de la pieire, încât aproape că-l neglijăm. Dar, din fericire, îl avem încastrat în informaţia genetică şi acţionează instinctiv la cei mai mulţi dintre noi. Sigur că mai sunt şi dintre cei ce fac excepţie, pentru a întări regula. Am probat acest lucru şi zilele acestea. Comunitatea din zona Curtea de Argeş este una aparte, cu oameni deosebiţi, fapt pe care l-am dovedit şi zilele acestea. Oamenii de pe la noi au spiritul efervescent şi, în ciuda aparenţelor, nu sunt nişte uşuratici. Mai degrabă trebuie să admitem că ştiu să facă haz de necaz cu mai mult talent decât alţii. Şi, ca ultim argument, am să vă reamintesc faptul că-şi asumă din plin calitatea de urmaşi spirituali ai lui Tudor Muşatescu, George Topîrceanu şi - uneori - chiar pe a lui Urmuz.
Pentru a respecta tradiţia zilei de 1 Aprilie, am aruncat pe piaţă bomba demiterii subsemnatului, printr-un fals comunicat postat pe site-ul ziarului nostru în seara zilei de 31 martie. Îmi asum paternitatea ideii de testare a simţului umorului la cititorii noştri. În paralel, recunosc că am urmărit şi impactul creat de respectivul comunicat, iar reacţiile primite au fost relevante. Cea mai importantă concluzie a fost aceea că, într-adevăr, ARGEŞ EXPRES are statut de brand de presă şi că trăieşte în simbioză cu cititorii săi, care l-au adoptat. Nu în ultimul rând, m-am bucurat să constat că oamenii în mijlocul cărora trăiesc sunt mai interesaţi de ceea ce se întâmplă în jurul lor decât ar fi dispuşi să accepte comozii noştri politicieni. Consider că este de datoria mea să-mi cer scuze celor cărora le-am provocat palpitaţii cu această farsă nevinovată. Dar nu trebuie să fie supăraţi, pentru că ea a fost lansată înainte să înceapă Ziua Păcălelilor. Deci, dacă sunt superstiţioşi, n-au de ce să se teamă că le va merge rău tot anul!
Şi pentru că tot vorbim despre păcăleli, fiecare trebuie să recunoaştem măcar în forul intim că acestea fac parte din viaţă. Nu cred să existe om care să poată spune că lui i-au mers toate din plin, pentru că şi-ar fi îndeplinit fără probleme toate visele copilăriei sau adolescenţei. Nu este în firea noastră să fim pe deplin mulţumiţi, pentru că altfel lumea n-ar mai fi evoluat. N-am să vă exemplific cu frustrările acumulate - să zicem - de mare parte dintre semeni care, după ani de căsnicie, susţin că au dat greş şi că şi-au plătit păcatele purtându-şi crucea. Dar am să vă spun că puţini sunt cei aflaţi "între două ape", care să nu-şi dorească să mai trăiască o oră, o zi sau un an! "De-aş mai avea o viaţă, apoi aş şti cum s-o trăiesc!", îmi spunea cândva, la vremea adolescenţei mele, un om care trecuse prin multe. La vremea respectivă nu realizam ce filozofie existenţială ascundeau acele vorbe simple, pe lângă umorul sănătos pe care-l răspândea. Tipul constata, nu condamna şi era împăcat, nutrind speranţa că i se va da cumva o altă şansă...
Revenind în actualitate, trebuie să recunoaştem că trăim într-o lume pe care de cele mai multe ori n-o înţelegem. Demonetizarea decalogului creştin, jigodirea pe cale de generalizare, ticăloşia prea des dovedită de cei ce şi-au bătut joc de speranţele noastre de mai bine când i-am votat, nu mai trebuie demonstrată. Este de ajuns să deschizi un televizor, un aparat de radio, un ziar sau să accesezi internetul pentru a suferi adevărate şocuri în cascadă. Dar, repet: reuşim să ne redresăm prin acest simţ special al umorului, despre care o prietenă din Germania îmi spunea acum mai bine de 15 ani că ar fi superior celui britanic, pentru că este mai sec, dar şi mai uman. Tocmai de aceea, mă simt obligat să mărturisesc faptul că eu am tot respectul pentru semenii ce nu-şi pierd simţul umorului, indiferent de situaţiile în care-i pune viaţa! Motivaţia vine din convingerea că ei sunt cei puternici cu adevărat şi numai ei pot să caute soluţii de rezolvare a problemelor, respingând scârbiţi ideea de a-şi plânge de milă, blestemându-şi norocul şi aşteptând ca mântuirea să le pice din cer sau de oriunde altundeva. Alături de cei tari sufleteşte putem să mergem mai departe animaţi de speranţe bazate pe certitudini, nu pe vorbe goale!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
