Între cârciumă şi bibliotecă
Aflu de pe internet că într-o comună băcăuană s-a produs o mică (sau mare, depinde cum vreţi s-o luaţi) minune: o cârciumă s-a transformat în bibliotecă! Are, cică, vreo zece mii de cărţi, multe provenind de la localnici, care - şi mai greu de crezut - chiar le citesc! V-aş propune să luăm ştirea cu anumite rezerve, pentru că o crâşmă - şi la sat, şi la oraş - e precis mai căutată decât biblioteca, în care nu poţi sta la taifas,cu o cafea ori un suc în faţă, mai ales către seară, după ce ţi-ai terminat treburile. Că moldovenii au devenit peste noapte mari iubitori de lectură, iarăşi am nişte îndoieli, şi, în plus, ştiţi cum se spune: orice minune nu ţine mai mult de trei zile! Aşa că n-ar fi mare lucru să descoperim peste un timp că pe rafturile bibliotecii au revenit sticlele de bere şi de ţuică, mai uşor de citit decât un roman de Sadoveanu, să zicem, "Fraţii Jderi". Până atunci, indiferent ce motive l-au împins pe cârciumar să se reprofileze în bibliotecar, am zice că există, totuşi, o pasiune de a citi şi scrie carte, nu într-atâta cât ziare şi reviste, în special la persoanele mature. Dovezi ar fi, numai la noi, întâlnirile lunare ale Clubului Iubitorilor de Cultură şi Cenaclului "Nicolae Velea", numeroasele lansări de carte şi apariţia mai multor autori de toate vârstele, din Curtea de Argeş şi din zonă. Sigur că e mai simplu de tipărit un volum în zilele noastre decât sub dictatură, e nevoie doar de 10-15 milioane de lei vechi, nici nu mai e cenzură, poţi scrie tot ce-ţi trece prin cap. E o explicaţie pentru care se tipăresc şi multe bălării. Cu cititul e mai greu, în primul rând pe motiv de timp liber: nu prea mai există. Stresul zilnic, la serviciu şi acasă, ne limitează mult posibilităţile de relaxare şi în plus, cartea e într-o competiţie acerbă cu televiziunile şi internetul. Şi ar mai fi ceva: preţul mult prea mare faţă de veniturile unui om de rând. Un volum de două-trei sute de pagini, tipărit în condiţii grafice normale, costă câteva zeci de lei, aproape o zi de muncă. E un adevărat sacrificiu pentru mulţi români. O fi avut regimul comunist destule păcate, dar o carte costa aproape cât o pâine. De aceea, biblioteca rămâne încă sprijinul de nădejde al împătimitului de lectură, nu doar profesionist, ci şi al cititorului de rând. E lăudabilă iniţiativa unor publicaţii naţionale de a distribui colecţii din autori români şi străini la preţuri accesibile, ca şi a unor lanţuri de magazine care oferă, de asemenea, carte foarte ieftină. La urma-urmei, dacă se vrea cu adevărat, se pot găsi soluţii pentru procurarea cărţilor. Mă tem însă că e mai mare disponibilitatea de a cumpăra o dublă de ţuică decât un volum de Cărtărescu şi tocmai de aceea avem atâtea cârciumi în târgul nostru şi doar o bibliotecă...
