Editorial LA ŢINTĂ - Sub semnul Sărbătorilor Pascale
Românii au prăznuit conform tradiţiei cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii. Pentru o parte dintre ei a fost tristă. Şi când spun asta mă refer la strict la cei care au fost loviţi de tragedii. Iar una cumplită a fost cea care a îndoliat familia Sbîrnac, de la Corbeni, prin decesul fulgerător al lui Adrian, student la Bucureşti, în vârstă de 20 ani. Cum a fost posibil ca un băiat în care se puseseră atâtea speranţe să plece din lumea asta, este greu de înţeles şi pentru un străin, d-apoi pentru familie!... Concluzia pentru cei din afara cercului intim poate fi numai aceea că lumea în care trăim nu este cea mai bună şi mai dreaptă cu putinţă.
Tot în Săptămâna Patimilor a explodat bomba arestării fostului parlamentar Sebastian Ghiţă. Patronul unui cunoscut post de televiziune era căutat de mai bine de patru luni de zile şi a fost reţinut la un filtru executat de poliţia belgrădeană. După cum se ştie, acesta provocase un adevărat cutremur la vârful politicii româneşti, generând crevase în structurile de forţă binomice sau trinomice ale statului român prin autodenunţurile sale. Dispărut din 19 decembrie trecut, în dimineaţa zilei de 14 aprilie s-a anunţat reţinerea sa în capitala Serbiei. Ceea ce a stârnit destulă uimire a fost însă tăcerea celor care, chipurile, cereau pe tonuri scrâşnite să fie găsit şi adus în faţa organelor de cercetare penală. Ministere şi "servicii" româneşti s-au întrecut să-şi aroge merite în descoperirea şi reţinerea fugarului. Din ceea ce a apărut apoi în mass-media rezultă că acesta nu numai că a părăsit ţara fără probleme, dar şi că s-a mai şi plimbat prin jumătate din Europa - cică prin vreo zece ţări! - cu un paşaport falsificat, pentru că era dat în urmărire internaţională. S-ar zice că Sebastian Ghiţă a avut o puternică susţinere ocultă, iar alegerea Serbiei ca loc de refugiu n-a fost deloc întâmplătoare. Pentru că în acel spaţiu are vechi şi statornice legături de afaceri prin investiţiile considerabile pe care le deţine. Iar dacă mai luăm în calcul şi faptul că fostul său prieten, ex-premierul Ponta, este consilier al preşedintelui sârb pe politică externă, am fi de-a dreptul fraieri să credem că a picat întâmplător la un filtru al poliţiei din ţara vecină. Sebastian Ghiţă a fost unul dintre cei 9 membri ai Comisiei parlamentare de control al SIE, dar era adânc implantat în serviciile secrete, judecând nu numai după prezenţele sale singulare la întâlnirile de taină cu Kovesi, Coldea şi un şef al staţiei CIA de la Bucureşti. Din ceea ce s-a dat pe faţă mai nou, dumnealui era deţinătorul unor informaţii clasificate dinainte de a ajunge parlamentar, ceea ce impune anumite concluzii. Oricum, n-a plecat din ţară de capul lui, dar nici nu s-a lăsat prins aiurea tocmai la Belgrad, unde se ştie cât de tare este poziţia serviciilor secrete ale Rusiei!
Ca primă impresie, Sebi Ghiţă nu prea este dorit în ţară de cineva dintre puternicii zilei, care au avut, desigur, nişte Sărbători Pascale de coşmar. Aceştia tremură de groază la gândul că dezvăluirile lui de până acum au fost doar un preludiu la ceea ce ar putea urma. N-aş vrea să nominalizez, pentru că orice om cu gândirea neafectată de microb partizan sau de teamă poate cel puţin să bănuiască persoanele care au acum un con de brad înfipt în şezut. Unii şi-ar dori să-l aducă şi să-l facă să vorbească, pentru a-şi termina definitiv adversarii politici. Alţii l-ar vrea mort, şi cu cât mai repede, cu atât mai bine! Dilema cea mare este cât de preţios poate fi prahoveanul rătăcitor în ochii celor care-l au acum în custodie sau al celor ce decid dacă ar fi sau nu cazul să i se acorde tratament special. Că va fi vorba despre acordarea de azil politic, că va fi un martor sub acoperire, primind altă identitate sau că va fi livrat pachet la Bucureşti, ca să i se închidă gura ca lui Popa sau Hayssam, rămâne de văzut. Iar dacă Băsescu are dreptate că trăim într-un stat mafiot, respectarea acelei omerta - nescrisa lege a tăcerii - explică de ce factorii de decizie fug de ochii lumii pe unde apucă. Ei ştiu mai bine decât oricare dintre fraierii din afara sistemului că acela care vede, aude şi tace, trăieşte liniştit o mie de ani în pace! Iar cel care limbă lungă are - va muri săpând la sare... Adică în ocnă - în cel mai bun caz, căci există şi alte variante... mai reci!
La Curtea de Argeş am avut parte de sărbători liniştite, deşi avem şi noi ceva sămânţă de Ghiţă. Şi nu oricum, ci la pătrat: Ioan şi Marian, directorii de la SPGC şi Biblioteca Municipală - dacă e să ne limităm strict la serviciile publice. Dar nu au vreunul anvergura lui Sebastian, de la Ploieşti, cel reţinut la Belgrad cu paşaport sloven, deşi Ioan se mai duce pe la vatra strămoşească de peste Olt cu paşaport argeşean!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
