Editorial LA ŢINTĂ - "La noi, legea e pentru fraieri!"
Sentinţa aceasta, pronunţată de un amic pentru care eu am mare respect, pune în drepturile sale un truism. Nefiind specialist în domeniu, nu mă pot pronunţa dacă este sau nu drept să fie aşa. Dar nu-l pot combate argumentat, pentru că fiecare ne-am lovit cel puţin o dată de nedreptăţi care ne-au deviat cursul normal al vieţii, pentru că ne-am încăpăţânat să fim habotnici în ceea ce priveşte respectarea legii. Asta în timp ce şmecherii o siluiau din toate poziţiile ca să le fie bine şi ne râdeau cinic în nas, caracterizându-ne drept fraieri. Din punctul lor de vedere aveau dreptate, iar cât timp al nostru nu conta - după cum s-a şi demonstrat - ce-ar mai fi de discutat?... Exemple am putea da la nesfârşit, dar am să mă opresc la câteva din politica mioritică. După 1990, Ion Iliescu a candidat de trei ori la preşedinţia ţării şi tot de atâtea ori a şi depus jurământul, deşi Constituţia stabilea clar că avea dreptul la numai două mandate. Dumnealui şi susţinătorii ne-au prostit că primul, cel luat în 20 mai 1990, tocmai în Duminica Orbului, a fost unul de tranziţie, de numai doi ani şi că ăla nu se pune! Asta e ca şi cum o femeie i-ar spune soţului după noaptea nunţii că nu se pune la socoteală numărul celor care s-au bucurat de farmecele ei fără certificat de căsătorie, cât timp nu l-a scutit de osteneala conceperii unui urmaş. Aşa s-au pus bazele fărădelegilor în România şi cât timp legea nu este unitară, egală pentru toţi, degeba ne plângem de corupţie, jaf pe faţă şi umilirea celor care muncesc ca să trăiască amărâţi de azi pe mâine şi ca să-i îmbuibe pe cei ajunşi în fruntea mesei bucatelor! În ţara asta se trăieşte parcă numai în spiritul legilor lui Murphy. Şi nu se va schimba ceva cât timp vor fi destui creduli care să accepte mortificarea trupurilor şi sufletelor pe pământ, ca să-şi câştige dreptul la mântuirea veşnică în împărăţia cerurilor!
Am sperat că actuala guvernare a învăţat ceva din tâmpeniile făcute în cele precedente. M-am înşelat încă o dată şi recunosc deschis acest lucru. Nu vreau să mă dau deştept exemplificând, câtă vreme ştiu că aş plictisi o lume mai inteligentă decât pot accepta - pentru liniştea lor - cei din palatele puterii. Dar am să le reamintesc tuturor că acum câteva sute de ani, Machiavelli, în monumentala sa lucrare, "Principele", spunea apăsat că valoarea celui care conduce este cumulul valorilor consilierilor săi. Analizaţi, vă rog, prestaţiile câtorva astfel de colaboratori apropiaţi ai puternicilor zilei şi trageţi concluziile de rigoare, după ce veţi descoperi că majoritatea sunt paraleli cu realitatea! Alte exemple: anul trecut am avut alegeri locale şi parlamentare. S-au ales nişte primari care au renunţat la funcţii - din diverse motive - înainte să se usuce cerneala pe actele de validare. Legea impunea ca în şase luni să se organizeze alegeri parţiale. Alţi bani, altă distracţie, pentru că nu s-a vrut stipularea în Legea electorală ca în astfel de situaţii, următorul candidat în ordinea voturilor adunate să ocupe funcţia vacantată. Legea a fost dată la spate, căci nu s-au organizat alegeri nici măcar după aproape un an, iar aruncarea pe piaţă a datei de 11 iunie pentru rezolvarea problemei miroase a diversiune. Nu de alta, dar sunt unii primari care au contestat deciziile de incompatibilitate formulate de ANI, pe baza cărora au fost îndepărtaţi din funcţii, şi cum instanţele de judecată nu s-au pronunţat, ar mai fi un bob zăbavă... Alţi primari au obţinut în toamnă mandate parlamentare, la care - iertat să fiu - consider că nu era moral să fie lăsaţi să candideze, dacă liderii de partide aveau un minim respect pentru votanţii de la locale! Veţi spune că s-a speculat o scăpare a legilor în vigoare şi vă voi replica prin a susţine că nu este întâmplătoare, căci ar fi fost foarte simplu să se instituie restricţii la candidatură pentru cei ce sunt în mandat. Într-o lume normală, astfel de probleme nu se pun, dar în republica bugetarilor preafericiţi de milostenia Liei Olguţa Vasilescu, evadată de la Primăria Craiovei ca să nu rămână postul de conducere de la Ministerul Muncii fără titular, totul este posibil! Tot aşa cum a dovedit-o şi revenirea iernii din aceste zile. Şi situaţia se va perpetua câtă vreme cei pe care i-am împins prin votul nostru să fie mari şi tari la Cotroceni sau la Victoria ne vor trata pe noi între ciclurile electorale ca pe nişte suboameni sau ca pe nişte aschimodii nedefinite, ce pot fi miluite cu o coajă de păscuţă sau de pâine neagră, uscată şi amară! Mă tem că nulităţile astea care se cred stăpânii noştri habar n-au de cutremurătorul mesaj transmis din negura timpului de Coşbuc, care începe cam aşa: "Când nu vom mai putea răbda/ Când foamea ne va răscula..."
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
