Editorial LA ŢINTĂ - Ţara lui Manole Urmuz
Nouă, celor ce ne târâm zilele de azi pe mâine în Oraşul Regal, pare să nu ne fi rămas decât mândria. Mândria de a trăi respirând istorie şi de a ne făli că am fi dacă nu urmaşii direcţi ai lui Basarab I şi Mircea cel Bătrân, cel puţin ai Meşterului Manole care, la porunca lui Neagoe, voievodul sanctificat de Biserica Ortodoxă Română acum câţiva ani, a clădit Mănăstirea Argeşului. Dar nu realizăm că, din prea mult orgoliu, am ajuns să trăim împăcaţi atât cu fantomele trecutului, cât şi cu ale prezentului. Ne-am asumat blestemul care apăsa asupra meşterului constructor medieval şi l-am extins asupra întregii ţări. Şi toate ar mai fi fost cum ar mai fi fost dacă nu l-am fi înfiat şi pe Urmuz, singurul scriitor cu care se mândreşte Curtea de Argeş deocamdată. Ne fudulim cu proza lui absurdă, deşi n-o înţelegem pe deplin, în ciuda faptului că trăim într-o realitate şi mai aiuritoare. Dar ne liniştim când realizăm că am dat ţării două mituri existenţiale fundamentale: pe Manole şi pe Urmuz! Dovadă este faptul că din 1990 şi până în prezent ne tot chinuim să construim o viaţă nouă şi pentru oamenii de rând, cei ce-şi rup oasele şi mintea ca să le fie bine privilegiaţilor politicienilor din tot spectrul curcubeului. Precizare: "Oamenii muncii" sunt trataţi de puternicii zilei - potrivit tradiţiei - ca nişte sclavi negri, câtă vreme sunt ţinuţi sub groaza zilei de azi, care nu le mai lasă timp să se gândească la cea de mâine. Deci ce s-a ales din visurile noastre din 1990?... Toţi cei care s-au perindat pe la cârma ţării, din Duminica Orbului până la Paştele Tâmpiţilor, s-au tot prefăcut că ar edifica viaţa aia nouă, dar tot ceea ce încerca să facă un partid, era desfăcut de cel ce îi urma la putere. Exact ca în legenda Meşterului Manole: noaptea se surpa ce ziua clădea. Iar explicaţiile care ni s-au dat de-a lungul timpului au fost parcă plagiate din textele lui Urmuz, gen "greaua moştenire" ş.c.l.?... Bietul de el, nici măcar n-a putut să viseze că va fi luat drept model pentru politicienii timpurilor care îi vor urma! Şi uite-aşa, în loc de viaţă mai bună pentru truditori, s-ar putea să ne trezim doar cu o Catedrală a Neamului şi cu consolarea potrivit căreia "fericiţi sunt cei săraci cu duhul, că' a lor va fi împărăţia cerurilor"... Una peste alta, se vor găsi destui cei ce vor considera că este o normalitate în ţara lui Manole şi Urmuz sau, dacă preferaţi, a lui Manole Urmuz!
Universul mioritic a devenit unul halucinant, rupt în două, în nouă sau în nouăzeci şi nouă, în care şi-au găsit locul atât cei din tagma coruptă a jefuitorilor protejaţi, cât şi majoritatea covârşitoare, dar fricoasă, a jefuiţilor. La noi, unii au furat de-au rupt pământul, iar restul au plâns şi se jelesc încât sunt pe cale să rupă baierele cerului. Dar cui îi pasă?... N-am să fac acum istorie, pentru că n-am la bază studiile care să-mi permită ambiţia de a-mi "trage" un doctorat. Dar pot depune oricând mărturie asupra a ceea ce am trăit şi nu se va găsi cineva sau ceva care să mă determine să fac pe prostul la nesfârşit. Iată, zilele acestea m-am crucit când am văzut la televizor cum se bălăcăresc parlamentarii noştri ca nişte pirande pierdute în clisa mahalalelor de altădată. Şi tot acolo apar tot soiul de aşa-zise vedete, care se încaieră pe cine ştie ce manelişti, asistaţi social care au la poartă "merţane" şi Dumnezeu mai ştie ce specimene ciudate care se dau mari cu "ţoalele" de firmă prin cluburi de fiţe, pe plaje exclusiviste, în timp ce o sumedenie de copii visează la un colţ de pâine cu care să-şi potolească foamea care le sfâşie măruntaiele.
Revenind în oraşul lui Manole&Urmuz, vă relatam zilele trecute despre acea şedinţă A.G.A. de la AQUATERM, în care s-a luat la cunoştinţă rezultatele Raportului de audit dispus de către primarul Panţurescu. În naivitatea mea, mă aşteptam ca persoanele nominalizate că au făcut ceea ce nu le permitea legea să-şi fi cerut măcar scuze angajaţilor pe care i-au ţinut pe salarii de mizerie, în timp ce ele s-au lăfăit cu nişte sume lunare scandalos de mari. Sau cel puţin dacă nu-şi puneau cenuşă în cap în faţa membrilor A.G.A., cel puţin să nu fi dat cu pumnul în masă şi să şantajeze "că-şi bagă picioarele şi pleacă". Iar dacă şi-au luat această libertate este pentru că se decisese în spatele uşilor închise "să nu se dezgroape morţii". Şi unii dintre membrii A.G.A. şi-au însuşit preceptul bisericesc "precum şi noi iertăm greşiţilor noştri..." Iar dacă mai luăm în considerare modul în care a fost strâns la piept căpşorul unuia dintre "greşiţi" de o parte a presei, care-l caracteriza drept "vizibil afectat" - confundând probabil termenii, căci în fapt era vorba despre "scandalos de iritat" - chiar că suntem în oraşul şi ţara despre care tot bat apa-n piuă! Să mă ierte Dumnezeu, dar mi-e teamă că am cam luat-o pe arătură!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
