LA ŢINTĂ: Arta dialogului pentru normalitate
Victor Ponta a făcut sâmbătă, la Curtea de Argeş o demonstraţie convingătoare în acest sens. La modul foarte firesc a discutat cu oamenii potopiţi de necazuri şi le-a primit memoriile scrise. N-a delegat vreunui subordonat sarcina, aşa cum probabil ar fi făcut altcineva. Mai mult, n-a driblat o întrebare vizavi de monarhie, temă care-i provoca urticarie înaintaşului Ion Iliescu prin ultimul deceniu al secolului şi mileniului trecut. Cât despre actualul preşedinte, Traian Băsescu, toate comentariile ar fi inutile, judecând după modul în care l-a tratat pe regele Mihai, mult mai dur decât omul cu studii prin fosta URSS. Faptul că Ponta n-a ezitat să spună că ar fi gata, dacă ar fi ales preşedinte, să organizeze un referendum naţional pe tema formei de guvernare, în cazul în care ar exista semnale din partea societăţii civile şi a poporului, în ultimă instanţă, este un semnal că se scutură de tutela unor talibanisme de partid şi nu numai. Un om tânăr cum este dumnealui, care are puterea de a-şi recunoaşte greşelile şi ocoleşte tentaţia de a cădea în capcana infailibilismului, înţelege mai uşor că viitorul se construieşte prin consens şi nu prin dezbinare naţională. Iar dacă într-adevăr vrem să aspirăm la normalitate, avem nevoie de dialog, nu de monologurile unor guru politici sau de altă natură.
Nu voi relua aici definiţia democraţiei clasice, nu voi discuta nici devierile spre cele originale, cu despoţi luminaţi sau iluminaţi - căci toţi vrem să-i uităm. Vreau să spun un singur lucru: trebuie să avem grijă deopotrivă de prezent, dar mai ales de viitor. Şi să gândim la ce putem face pentru a ţine alături de proiectele naţionale poporul acesta umilit şi lehămetisit, sărăcit şi dus la disperare de răutăţile celor mari. Iar modalitatea este simplă: asigurarea unei vieţi normale, cât mai scutită de grija zilei de mâine şi de renaşterea speranţelor că măcar copiii noştri se vor bucura de civilizaţia europeană. Asta aşteptăm de la Victor Ponta şi de la contracandidaţii săi - renunţarea la dihonie şi capacitatea de a ne convinge să ne înhămăm la muncă, ştiind că numai aşa putem ieşi din belele. Convingeţi-ne că asta vă doriţi şi dvs., domnilor candidaţi!
