LA ŢINTĂ: Masochism prezidenţial
Perseverenţa cu care Traian Băsescu riscă orice pentru a-i servi Elenei Udrea drept agent electoral, nu poate fi diagnosticată altfel. Deşi motivele pot fi uşor bănuite, nu merită să le inventariem. Este însă evident faptul că omul ales de două ori în cea mai înaltă funcţie în stat şi tot de două ori suspendat de Parlamentul României, pare să se afle sub blestemul autodistrugerii. Poate că n-ar trebui să fim chiar atât de uimiţi. Acum aproape o sută de ani, principele Carol se lepăda de tronul României pentru Elena Lupescu şi cutreiera lumea sub numele de Caraiman. Câţiva ani mai târziu îşi reconsidera poziţia şi era readus în ţară pentru o domnie de zece ani. Tot în perioada interbelică, un rege al Angliei, renunţa la tron pentru iubita lui din SUA, divorţată de primul soţ, cu care s-a şi căsătorit şi lângă care a trăit toată viaţa, dar ca persoană particulară! Nu ştiu ce va face Traian Băsescu după ce va preda mandatul, dar eu, ca simplu cetăţean care l-a votat în 2004, sunt dezamăgit. Am crezut că va fi omul care va respecta Constituţia în litera şi spiritul ei şi că va fi un arbitru al scenei politice. N-a fost şi acum sunt convins că nu va putea fi chiar dacă ar mai trăi zece vieţi. Repet: sunt dezamăgit pentru că a minţit de prea multe ori, pentru că asupra sa planează grave acuzaţii de corupţie şi, mai ales, pentru că îmbracă ilegal straiul cavalerului fără teamă şi prihană. Acesta au fost motivele pentru care nu l-am mai votat acum cinci ani.
Luni seara a apărut pe posturile TV înţolit ca agent electoral al femeii fatale din politica mioritică. Băsescu l-a acuzat pe Victor Ponta că ar fi fost agent acoperit al SIE între 1997 şi 2001, situaţie care l-ar fi pus în incompatibilitate cu funcţia de procuror pe care o ocupa. Nu voi specula pe seama mărturiei sale, deoarece este evident că avea cunoştinţă de aceste fapte mai demult, pentru că aş fi silit să-l acuz de tăinuire de probe sau de complicitate. Deoarece nu sunt specialist în drept constituţional sau în legi care reglementează activitatea spionilor, las celor pregătiţi în acest sens analizarea declaraţiei prezidenţiale. Ca simplu cetăţean votant sunt însă deranjat de faptul că Traian Băsescu s-a implicat încă o dată în lupta electorală pentru jilţul său de la Cotroceni: a lovit cât a putut de dur în Ponta, Iohannis şi Meleşcanu, reiterându-şi (pentru a câta oară?) preferinţa pentru Elena Udrea! Prezentarea acesteia drept cea mai cea sau, dacă preferaţi, într-un soi de Santa Madona rediviva, este vecină cu blasfemia, ca să nu spun mai mult. Sigur, ca oricărui cetăţean, nu i se poate lua dreptul la opţiune, dar la fel de bine trebuie reţinut faptul că nu poate gira din funcţia pe care încă o deţine un anume candidat. Probabil că la un moment dat, domnia sa va trebui să dea seamă pentru aceste derapaje repetate de la lege. Mi-e greu să-mi explic asemenea atitudine, tot aşa cum nu pot vedea în Traian Băsescu un Tristan, dar nici în Elena Udrea o Isoldă. Actualul preşedinte s-a dovedit în repetate rânduri un personaj machiavelic, ca să nu spun malefic. A-l acuza că nu ştie ce face, ar fi o idioţenie, pe care ar trebui să ne ferim s-o comitem. Ceea ce trebuie neapărat să luăm în calcul este interesul pe care-l are Băsescu de a o vedea pe Udrea instalată la Cotroceni pentru următorii cinci ani. Iar atunci când vom avea revelaţia acestui adevăr, vom şti cum să folosim ştampila de vot.
