Editorial LA ŢINTĂ - Mai bine lipsă decât cu aşa politicieni!
Tind să fiu de acord cu cei ce susţin asemenea idee. De ani de zile se tot vorbeşte despre noua clasă politică şi majoritatea românilor constată că au de-a face mai degrabă cu nişte găşti de şmecheri care n-aveau cum reuşi în alte domenii de activitate. Dar au parvenit, înşelând buna credinţă a oamenilor disperaţi după o viaţă mai bună. Şi au făcut-o renunţând la coloana vertebrală şi dovedindu-şi disponibilitatea de a negocia şi a vinde totul pe mai nimic, doar ca să le fie lor bine. N-am să vă plictisesc cu poveşti despre sărăcia în care ne zbatem cei mai mulţi dintre noi. Dar n-am să încetez să susţin că toate relele ne vin de la politicienii perverşi, care una promit şi alta fac! Timp de mai bine de un sfert de veac au acţionat pentru transformarea mafiei comuniste într-o mafie capitalistă. Şi au reuşit pe deplin, dovadă averile pe care le-au făcut şi le etalează sau le ascund, după cum devine chestiunea. Blestemata idee a democraţiei originale promovată prin 1990 de către Ion Iliescu ne-a făcut de râsul lumii, astfel încât în ţara asta românească am ajuns să fim conduşi de minorităţi! Cinismul agresiv cu care se comportă UDMR a fost demonstrat în 15 martie 1990 la Tg. Mureş, iar slăbiciunea lui Iliescu, Roman şi a acoliţilor acestora a fost speculată perfect. Gena balcanică de feciori de slugă a cedat în faţa aroganţei nemeşeşti şi UDMR, formaţiune culturală creată pe criterii etnice, a ajuns să conducă politic şi administrativ România ca pe un teritoriu cucerit pervers, profitând de prostia şi ticăloşia liderilor băştinaşilor. Şi nu numai că nu i-a respectat vreodată Constituţia, dar conducătorii acestei minorităţi care ţipă ca-n gură de şarpe că este discriminată îşi bat joc de populaţia majoritară, de istoria şi de identitatea ei. Aşa ceva nu-şi mai permit compatrioţii lor prin alte părţi ale lumii, unde există fermitate, mândrie naţională şi conştiinţa propriei valori!
Iată, zilele trecute, prefaţând vizita preşedintelui Iohannis, şeful Consiliului Judeţean Covasna, Tamas Sandor, îşi permitea să sfideze întreaga naţiune spunând că el nu este nici 1% român şi că, deşi plăteşte taxe şi impozite ca oricare alt cetăţean, în inima lui rămâne doar secui. Şi concluziona că este mândru de asta! Individul, căci altfel nu pot să-i spun, uită că este înalt funcţionar plătit de statul român, căruia i-a jurat credinţă la preluarea funcţiei de demnitate publică. Iar în acest stat, lui, discriminatului, i s-a permis să fie ales, fiind lăsat să bată câmpii, călcând în picioare tratatele internaţionale atunci când militează pe faţă pentru utopica reînviere a Regatului Maghiar. Sfidarea sa este incompatibilă cu statutul funcţiei îndeplinite şi este păcat că n-a fost sancţionată de organele în drept! Să nu ne mai ascundem după degete: marota Ţinutului Secuiesc, care bântuie de ani de zile, alimentată de Budapesta, ca şi ameninţarea cu o recrudescenţă a conflictelor interetnice cu un an înainte de sărbătorirea centenarului României Mari, nu este o simplă coincidenţă. Şeful statului, Klaus Iohannis, aflat într-o vizită prin acea parte de ţară, l-a răbdat pe Tamas Sandor lângă dumnealui. Dar a fost mult mai inteligent decât ambasadorul SUA şi nu s-a lăsat păcălit să pună mâna pe steagul secuiesc. Mai mult, le-a înmânat celor cu minţile înfierbântate un drapel al României, gest simbolic, pe care - cu siguranţă - fraţii de sânge ai lui Viktor Orban sau Laszlo Tokes îl vor ignora. Să privim adevărul în faţă, fără "pudori" politicianiste interesate: ei nu vor autonomia Ţinutului Secuiesc decât ca pe un prim pas spre revendicarea Transilvaniei şi spre dezmembrarea României! UDMR primeşte anual de la statul român câte 5 milioane euro pentru aşa-zise proiecte culturale şi nu i se cere socoteală de modul în care cheltuie banii o mână de lideri cărora nu le pasă nici cât negru sub unghie de săracii minorităţii ungureşti, la fel cum nu le pasă nici alor noştri de români. UDMR negociază la nivel parlamentar ori de câte ori are prilejul pentru obţinerea unor legi care s-o apropie de îndeplinirea obiectivelor. Deloc întâmplător, Klaus Iohannis a primit în amintita vizită, în catedrala de la Miercurea Ciuc, de la episcopul de Harghita şi Covasna, Andrei Moldovan, un memoriu şi cererea de a se pleca mai mult pe astfel de legi înainte de a le promulga. Înalta faţă bisericească a cerut sprijin pentru păstrarea identităţii populaţiei româneşti din zonă, care este discriminată pe faţă de autorităţile ungureşti şi a evidenţiat pericolul continuării epurării etnice, pe care acestea o practică de ani de zile. Dovadă stau ameninţările deschise ale unor oficialităţi locale de etnie maghară, conform cărora românii din aşa-zisul Ţinut Secuiesc, pe care-l recunoasc doar ei şi Budapesta, îi aşteaptă soarta sârbilor din Kosovo!
Iar asemenea declaraţii periculoase nu sunt taxate de clasa politică românească. Am dovedit asta dând peste o emisiune la un post de televiziune cu răspândire naţională şi ascultându-i pe doi deputaţi ai coaliţiei de guvernare - Eugen Nicolicea (PSD) şi Andrei Gerea (ALDE). Ambii caracterizau declaraţiile lui Tamas Sandor drept normale sau cel mult aparţinând unui copil teribil al UDMR, pe care în mod evident se temeau să nu cumva să-l irite. Contraţi de către de patriotul care este Dan Tănase, omul care a studiat ani de zile problema şi a scris câteva cărţi pe această temă, s-a coborât jenant nivelul discuţiei până la capacitatea de percepţie a celor doi aleşi naţionali. Când s-au pus în discuţie proiecte sau legi prin care minorităţile îşi arogă dreptul să li se vorbească în limba lor în spitale, justiţie şi administraţia publică, cei doi au susţinut că solicitarea este absolut normală. Pentru cine n-a fost însurat cu o turcoaică sau nu trăieşte în parteneriat consensual cu cine ştie cine - cum definea elegant concubinajul tov. Iliescu - este absurd, să moară politicienii mei, mânca-ţi-aş!... Am folosit acest limbaj uzual pentru majoritatea celor ce şi-au trecut în CV meseria de politician, legitimată prin traseismul, trădările şi tembelismele pe care le-au comis ca să-şi asigure un standard privilegiat de viaţă. Pe mine nu mă interesează Eugen Nicolicea, pentru că n-a candidat în Argeş. S-a plimbat prin alte circumscripţii şi de aceea consider că este problema alegătorilor săi. Dar mă revoltă Andrei Dominic Gerea, care şi-a construit cariera politică aici, în partidul şi fieful Brătienilor. Este deputat din 2004, are trei mandate obţinute pe PNL şi ultimul pe ALDE, a fost şi de vreo două ori ministru - perioadă cu care nu prea are cu ce se lăuda - şi cam atât. Mie mi-ar fi jenă să-l întreb ce proiecte măreţe a promovat pentru viaţa celor care l-au votat şi i-au dat posibilitatea să-şi aprobe, ca parlamentar, o pensie specială, care să-i asigure o senectute prosperă, liniştită din punct de vedere financiar. Foarte adevărat, l-am văzut uneori ca element de decor pe la conferinţele de presă sau prin caravanele electorale, dar n-am reţinut nici măcar o idee strălucită emisă de dumnealui. Am constatat însă că dă impresia de tip uşor narcisist, împăcat cu el însuşi sau ca un actor de telenovelă rătăcit prin politică. Personal preferam un actor ca regretatul Ronald Reagan, care a jucat de Oscar rolul de preşedinte al SUA. Din păcate, noi am avut doar un Mircea Diaconu, tot liberal ca legitimare politică iniţială, care cel puţin şi-a câştigat renumele de senator al stânelor şi acum face pe baciul prin Parlamentul European. Deputatul Gerea este atât de insignifiant încât n-a meritat nici măcar o poreclă. Concluzia se impune de la sine, nu credeţi?...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
