Editorial LA ŢINTĂ - De la Sun Tzu la Costică Panţurescu
Înţeleptul chinez din secolul VI î.Hr. şi-a câştigat nepieritoarea faimă şi gradul de general imperial după ce a scris cartea de strategie militară "Arta războiului", care mai este studiată şi în prezent. Nu ştiu dacă acel manual a picat cumva şi în mâna primarului municipiului Curtea de Argeş, Constantin Panţurescu. Dar sunt convins că specialistul organizaţiei municipale a PSD, vicepreşedintele său, Ştefan Dumitrache, n-a avut timpul material necesar pentru a-i pregăti o recenzie. Altfel şeful său şi-ar fi calculat mai bine paşii făcuţi pentru adoptarea unor decizii importate din acest prim mandat de şef al administraţiei din singurul Oraş Regal al României. Când spun asta mă gândesc în primul rând la faptul că Panţurescu este tot mai irascibil pe măsură ce trece timpul, semn al unei oboseli explicabile până la un punct. Dar care, după părerea mea, a venit mult prea curând, ceea ce face ca riscul epuizării înainte de termenul fixat să devină acut. Reacţiile verbale aspre, chiar violente la orice părere contrarie, indiferent din ce parte ar veni, duc spre concluzii care numai favorabile nu-i pot fi. Cei care-l cunoaştem de câtva timp, ştiam că este un tip nonconformist, uneori coleric, dar îi iertam multe ieşiri în decor, pentru capacitatea practică de a propune soluţii de rezolvare aplicabile pentru probleme ivite. Acum pare să i se fi dizolvat această calitate într-un narcisism periculos pentru viitorul său - politic vorbind. Mi-e greu să spun că l-a copiat pe "El lider maximo" de la Bucureşti, dar uneori mă văd nevoit să-i caut mustaţa zbârlită deasupra buzei superioare... Şi mai abitir decât oricând am fost chinuit de nevoia asta la şedinţa de îndată a Consiliului Local Curtea de Argeş, pe care a convocat-o luni, în ultima zi a lunii lui Cuptor. Atunci s-au întâmplat lucruri neobişnuite în istoria de după 1990 a legislativului local, despre care veţi afla amănunte din paginile ziarului nostru şi de pe site-ul www.argesexpres.ro, care au dus la o reconvocare a şedinţei şi la reluarea votului după circa 45 minute, ca să treacă proiectele pe care le pusese pe ordinea de zi. Faptul că pentru prima dată în acest mandat s-a conturat o opoziţie reală alcătuită din liberalii Mădălin Marinescu, Doru Georgescu, dr. Jean Chefani şi consilierul PAM, Ion Şerban, l-a iritat la culme pe Panţurescu. Clinciurile verbale mustind de acuzaţii au fost destul de dure pentru a scoate la iveală germenii urilor ce pot izbucni oricând în viitor. Diplomaţia a fost trimisă în concediu de părţile ce s-au duelat retoric, căutând formulări cât mai dureroase pentru adversari. Iar ceea ce a înveninat atmosfera a fost disputa privind salariile angajaţilor din administraţia municipală. Pe care cei din opoziţie le-au considerat exagerat de mari şi nesustenabile, acuzându-i pe cei din sistem că - pe modelul parlamentar - au descoperit surse ipotetice de finanţare pentru a-şi satisface nevoile proprii. Avertismentul acestora cum că anul viitor vor creşte substanţial taxele şi impozitele locale achitate de 20.000 concitadini pentru ca un un număr redus de privilegiaţi să aibă salarii foarte mari a fost combătut de primar prin faptul că le-ar fi stabilit la un nivel de bun simţ, având ca puncte de reper cele propuse pentru oraşul Mioveni şi pentru municipiul Câmpulung. Numai că la noi este ceva mai sus ca în oraşul în care se fabrică Dacia, pentru că rangul urbei noastre este de municipiu!
În aceste condiţii, mi-e greu să cred că primarul Constantin Panţurescu ar lucra în secret la un bestseller privind "Arta negocierii", câtă vreme nici predecesorul şi fostul său prieten Nicolae Diaconu - recunoscut drept maestru în a-l vinde fraierilor pe dracu' drept înger - nu s-a învrednicit la aşa ceva! Mai mult, mi se pare tot mai evidentă izolarea actualului şef al administraţiei municipale, sugerată de surse interne demne de crezare. Obişnuinţa şedinţelor matinale cu personalul s-a pierdut în timp, după ce a fost evident că nu se acceptă sugestii şi propuneri. Luni dimineaţa, primarul a monologat în faţa directorilor Ioan Ghiţă (SPGC), Cătălin Nastea (SPU), Marian Florea (SPPTO) şi Gabriel Nastea (AQUATERM), în lipsa viceprimarului Gabriel Jubleanu, exilat în biroul propriu. Pe holurile şi prin birourile primăriei domnea o stare febril-tensionată care bloca activitatea: toţi angajaţii erau cu dinţii strânşi, preocupaţi de nivelul salariilor, discutat la "mica bârfă", căci nu se ştia ceva concret! Consilierii convocaţi să aprobe acele salarii au primit dosarele de şedinţă cu câteva minute înainte de a intra la dezbateri şi au acuzat faptul că nu li s-a dat posibilitatea studierii documentelor, a informării şi a unui vot în cunoştinţă de cauză. Dacă celor legaţi de puterea locală prin obligaţii de partid sau de altă natură le-a fost de ajuns garanţia dată de primar că totul era în regulă, cei din opoziţia recent cristalizată s-au lepădat ca Adam de rai de aşa ceva. Ceea ce mă frământă pe mine e altceva: noi, ăştia, votanţii de bună credinţă, care putem crede că suntem înjuraţi când auzim de Sun Tzu şi prin buzunarele cărora suflă simunul - vântul ce stârneşte furtuni de nisip în deşerturile africane - când, de cine şi, mai ales, de ce ar trebui să ne lepădăm?...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
