Editorial LA ŢINTĂ - Simona Halep nu are ADN de campioană absolută!
Este un adevăr pe care trebuie să-l acceptăm cu toţii, dacă nu suntem masochişti şi dispuşi ca din fals patriotism să ne furăm la nesfârşit căciulile şi apoi să ne lăudăm - după cum ne este firea - că suntem al dracului de deştepţi! Iar dacă mai aveam îndoieli, pentru oricine este cât de cât raţional, acestea ar trebui să se risipească definitiv după finala pe care a jucat-o la Cincinnatti. Acolo, spanioloaica naturalizată, născută la Caracas, Garbine Muguruza, a măturat cu Simona Halep pe teren, administrându-i o înfrângere umilitoare, în mai puţin de o oră! Constănţeanca n-a reuşit să-şi adjudece decât un game din totalul de 13. Dar cel mai dureros a fost comportamentul din teren care, dac-ar fi fost la un meci de fotbal, ar fi iscat serioase bănuieli de blat ordinar. Înainte de meci le spuneam alor mei că scorul va fi de 6-1, 6-0 pentru Muguruza şi se uitau urât la mine, acuzându-mă că aş avea ceva atavic împotriva acestei fete minunate. Le-am explicat că mă bazam strict pe fapte în estimările mele, şi nu pe sentimente. Mi s-a replicat că umilinţa de la Miami, de acum patru ani, pe care a suferit-o cu acest scor din partea italiencei Sara Errani, nu se putea întâmpla decât o dată în viaţă. "Sigur, dar cu condiţia să nu te numeşti Simona Halep!" Din păcate, am avut dreptate şi ea a bisat tâmpenia de meci din Florida şi la Cincinnatti. Şi spun asta pentru că Simona a mai jucat acum doi ani finala de la acest turneu american, şi nu cu oricine, ci cu liderul maxim al ultimului deceniu, Serena Williams, în faţa căreia a cedat foarte greu, la mare luptă, cu 4-6, 6-7(5). Deşi Muguruza nu e nici pe departe Serena, a bătut-o pe Simonica la fundul gol cu 6-1, 6-0! Ce să mai înţelegem din asta, că s-au răsturnat total valorile în tenisul mondial sau că stăm cu ochii pe unele false?...
Jucătoarea noastră pare să se fi născut în ziua tuturor ratărilor marilor obiective. În 28 septembrie va împlini vârsta de 26 ani, una a deplinei maturităţi şi capacităţi în sport, când fanii au dreptul să se aştepte de la ea la cele mai plăcute surprize. Dar când calcă-n străchini ca duminică, decât să-i urmărească meciul, mai bine s-ar duce să se îmbete criţă şi să doarmă la umbră pe marginea şanţului. Pentru că, de ce să nu recunoaştem, cei mai mulţi dintre noi ne-am simţit umiliţi de prestaţia Simonei. Iar reacţia românilor din tribună, care au susţinut-o frenetic şi la acest turneu, tristeţea îngropată în tăcerea de moarte de la final, au spus poveşti mai interesante decât comentariile jalnice de la televizor, unde un nene care joacă şi el de plăcere căuta explicaţii psihologice de negăsit prin dosarele pe care se bazează atunci când este vorba despre politicieni. Nu de alta, dar Simona era prea mică pentru a fi obiect de supraveghere după căderea lui "nea Nicu". Şi-apoi ce să mai despicăm firul în patru, căutând explicaţii logice în situaţii care sunt paralele cu logica? Fără a pronunţa sentinţe, cred că Simona este produsul muncii proprii, o oportunistă iubită de noroc până la punctul la care trebuie să-şi pună şi mintea la contribuţie pentru a da marile lovituri. Şi cum de unde nu e, nici noi n-ar trebui să avem pretenţii! Halep s-a blocat de fiecare dată în faţa marilor obiective. Numai anul acesta a ratat pentru a treia oară posibilitatea de a urca pe tronul eliberat de graviditatea Serenei Williams, unde nu s-a găsit măcar o urmaşă capabilă să se instaleze acolo pe termen lung. Angelique Kerber l-a ocupat pe termen scurt şi a ajuns acum pe locul 6, Halep rămâne pe 2 la numai 5 puncte de Karolina Pliskova şi este urmată de Muguruza, Svitolina şi Wozniacki. Teoretic, oricare ar putea ajunge să se încoroneze temporar regină a tenisului mondial. Numai că din ianuarie revine Serena şi altă făină se va măcina la moara tenisului mare. Simona poate şi ea să declare deocamdată orice pentru fraierii dispuşi s-o mai creadă. Însă cât timp nu crede în puterile ei şi încă se mai consolează cu ideea că are încă nevoie de timp şi de mai multă experienţă, deşi este cu 2 ani mai vârstnică decât Garbine, mai bine ar renunţa la astfel de vise, mulţumindu-se cu mica ciupeală a câştigurilor băneşti realizate ca una dintre cele puţine, clasate în topul primelor zece! Iar dacă mai vreţi un argument suplimentar, urmăriţi parcursul ei la Cincinnatti, în paralel cu acela al Garbinei. Şi mă veţi înţelege mai bine de ce nu pot să mai fiu fan al Simonei!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
