Editorial LA ŢINTĂ - Mai slăbiţi-ne cu populismul!
Acesta este răspunsul pe care m-am simţit dator să-l dau unora care fac beţie de cuvinte şi comentează anumite lucruri fără să le înţeleagă esenţa. Mă refer astăzi la cei ce protestează prin postări împotriva "chermezelor" pe care le organizează autorităţile locale. Asemenea oameni consideră că în loc de zile ale localităţilor sau ale judeţului ar fi mai potrivit să se bage banii în ajutoare sociale, în administrarea spitalelor sau în cu totul alte proiecte. Fără a retrage cuiva dreptul la opinie, îmi permit să le reamintesc cititorilor noştri faptul că marile probleme nu se rezolvă prin pomparea unor sume oricum prea mici în comparaţie cu nevoile reale din anumite sectoare de activitate. Personal sunt de acord cu ideea că ajutoarele sociale sunt absolut necesare, dar numai pentru cei aflaţi în imposibilitate reală de a munci. Şi spun asta pentru că Legea venitului minim garantat, care - după părerea mea - a fost populistă şi pusă în aplicare doar pentru obţinerea de voturi, a încurajat puturoşenia multora. Consecinţa a fost aceea a falsei acutizări a crizei mâinii de lucru. S-a creat obişnuinţa ca unii să taie frunză la câini, să se revolte că sunt puşi să presteze nişte ore de muncă în folosul comunităţii pentru a primi acele ajutoare, dacă n-au reuşit să se "învârtească" de nişte scutiri medicale. Apoi sunt de discutat şi pensiile sociale asigurate celor care n-au muncit o oră în viaţa lor cu carte de muncă şi n-au contribuit cu 1 leu măcar la fondul de pensii. N-am să-i scot din ecuaţie nici pe cei cu pensii speciale sau nesimţite, care fac ca restul indemnizaţiilor unora cu vechimi de zeci de ani în câmpul muncii, dar fără să ocupe cine ştie ce funcţii, să fie derizorii, pe motiv că nu sunt bani. Chestia cu spitalele este şi ea reală, căci condiţiile în care sunt trataţi pacienţii - asiguraţi sau nu - sunt în general execrabile. Şi aici se motivează fals că din lipsă de bani când, de fapt, este vorba despre un manageriat prost la nivel central, prin legi care permit risipirea resurselor colectate prin sistemul asigurărilor de stat şi către sistemul privat de sănătate, la care omul de rând nu-şi poate permite să apeleze. Apoi ţin să afirm apăsat că şi în condiţiile actuale, printr-un bun manageriat al spitalelor, se pot face minuni. Iar cine nu mă crede, să meargă să vadă ce condiţii sunt la Spitalul de Pneumoftiziologie "Sf. Andrei" de la Valea Iaşului, comparativ cu toate celelalte şi - poate - va înţelege ce vreau să spun!
Acum să revenim la "chermeze". Sigur că sunt interpretări dintre cele mai diferite asupra organizării zilelor de localităţi, inclusiv că de-acolo se extrag nişte voturi. Fără a ignora faptul că există o doză de adevăr în aceată afirmaţie, ţin să le aduc la cunoştinţă contestatarilor că organizarea unui astfel de eveniment nu se face decât pe baza unui proiect de hotărâre care adună votul majoritar al consilierilor locali, pe care-i alegem noi, cetăţenii. Deci, într-un fel sau altul, reprezentanţii noştri în legislativ decid, şi nu primarul, care trebuie să ducă la îndeplinire hotărârile adoptate. Finanţarea unei sărbătoriri a localităţii - care este legată de o dată din istoria proprie ce-i conferă identitate, de o anume sărbătoare creştină sau de alt element semnificativ - nu se face numai de la bugetul propriu, ci şi cu sponsorizări de la anumite firme care activează pe teritoriul respectiv, bani ce vin cu destinaţie specială şi nu pot fi folosiţi altfel. Un astfel de eveniment contribuie la strângerea legăturilor dintre membrii comunităţii, pentru că sărbătoarea respectivă nu este a unei familii sau a unui grup de familii din localitate, ci a tuturor, determinându-i să înţeleagă ce înseamnă apartenenţa la comunitate. Asta ca să nu mai spunem că după un an de muncă, merită şi acei oameni o zi sau mai multe în care să se bucure de rodul muncii lor şi să petreacă, mai ales într-o perioadă dominată de ofensiva globalizării. La astfel de "chermeze" - aşa cum le văd unii - se prezintă ceea ce are mai de preţ localitatea sau judeţul, aşa cum a fost cazul sâmbătă, la închiderea Sărbătorilor Argeşului şi Muscelului, de la Goleşti. Iar toate aceste elemente cumulate - repet! - conferă identitate locurilor şi oamenilor, singura stavilă în faţa globalizării agresive care are drept scop stăpânirea noatră de grupuri restrânse de putere şi interese! Dacă mă uit în urmă, la ceea ce a realizat Virgil Baciu, prin organizarea pe cheltuială proprie a atâtor Întâlniri ale fiilor satului Poenărei, pe care l-a scos astfel din moarte clinică, nu pot spune decât că criticii unor astfel de demersuri ori sunt nişte palavragii - pentru că nu au cu ce realizări proprii să se laude - ori vorbesc în necunoştinţă de cauză, făcând jocuri şi servind interese pe care nici măcar nu le bănuiesc. Tocmai de aceea îi rog să mai şi gândească înainte să vorbească şi s-o lase mai uşor cu populismul desuet, pentru că numai pragmatismul ne poate scoate din marasmul în care ne aflăm, deoarece sunt tot mai puţini puţini cei ce mai gândesc, nefiind preocupaţi de situaţia lui Pomohaci şi, pe cale de dispariţie, cei dispuşi să muncească, atâta timp cât pot primi totul de pomană!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
