Editorial LA ŢINTĂ - Down with Cristoph Daum!
Nu vreau să par mai deştept decât aş putea fi. Dacă am folosit acest titlu în limba engleză este pentru a mă face înţeles de către selecţionerul ales de Răzvan Burleanu să scoată din mocirlă fotbalul mioritic. Care preferă să comunice cu românii în graiul lui Shakespeare. Şi nu pot să-l condamn, pentru că subsemnatul e la ani lumină de înţelegerea celui al lui Schiller! Sau - dacă preferaţi - este la aceeaşi distanţă la care se plasează Cristoph Daum de realităţile fotbalului nostru. Şi n-o spun cu pretenţia specialistului, ci cu aceea a omului de bun simţ, care iubeşte acest sport şi nu uită că în vremea comunismului şi chiar şi după, succesele lui ne-a scos în stradă, solidarizaţi, după atâtea necazuri cu care ne confruntam. Ştiu, oricine îmi poate replica - şi nu fără temei - că toţi românii se pricep la fotbal şi că numărul selecţionerilor poate fi egal cu acela al fanilor. Dar nu ştiu cum ar putea explica ciudăţeniile lui Daum. E greu de înţeles ce raţiune poate avea convocarea lui Deac, recent accidentat, a lui Băluţă revenit după o accidentare ori a lui Andrei Ivan, pierdut pe la Krasnodar, unde sezonul acesta a jucat maxim o jumătate de oră. Dacă selecţionerul voia neapărat un oltean în lot, de ce nu l-a chemat în locul lui Băluţă pe Mitriţă, care avea aceleaşi date fizice de mini-fotbalist-vitezist, dar care a dovedit că este "în vână" - cum se spune?... Apoi, cum poţi să-i ignori pe Alibec şi Budescu, vârfuri în ceea ce are fotbalul nostru actual, şi preferi să mori de gât cu Florin Andone, Maxim, Adi Popa, Bogdan Stancu, Nicuşor Stanciu sau Eric Bicfalvi, jucători fie ieşiţi din formă, fie ineficienţi? E de râsul lumii încercarea de a-l înlocui pe Pintilii cu Găman, care este fundaş central, nu mijlocaş la acoperire. Scamatoria lui Daum din meciul cu Muntenegru mi s-a părut ceva de genul încercării de a coase la palton un nasture de pijama!
Ţin să precizez faptul că personal îmi doream un selecţioner străin serios, capabil să pună în valoare calităţile fotbaliştilor noştri cei mai în formă la momentul meciurilor naţionalei. Şi asta pentru că mă săturasem de obsesiile alor noştri, care-şi aveau copiii lor de suflet sau de interes. Numai că atunci când am auzit de decizia numirii lui Daum, am avut serioase reţineri, ce ţineau de viaţa sa particulară şi de faptul că antrenase numai echipe de club, nu şi naţionale. Din păcate, nu m-am înşelat, căci dumnealui s-a dovedit a fi sub imperiul Legilor lui Murphy. Acum un an a început prost cu Muntenegru la Cluj şi luni a spulberat toate speranţele de calificare la Mondialul rusesc după meciul retur, de la Podgorica, unde am mai contabilizat o înfrângere asemănătoare poate cu aceea suferită în faţa Albaniei la Euro. Astfel, anul viitor vom împlini 20 ani de absenţă la Campionatul Mondial de Fotbal. Este o realitate pe care nu mai putem s-o ignorăm, cu atât mai mult cu cât nu suntem făcuţi cu degetul ca să ne lăsăm duşi de nas de Burleanu sau Daum. Primul a ajuns la conducerea FRF prin manevre politice, susţin "debarcaţii" şi l-a adus pe Daum cu obiectivul de a ne califica la festivalul mondial al fotbalului de anul viitor. După opt meciuri, neamţul se laudă cu dubla victorie asupra Armeniei care, de fiecare dată, a fost în inferioritate numerică, cu trei egaluri şi tot atâtea înfrângeri. Echipa României este la distanţă de 7 puncte de locul calificant la baraj şi mai poate obţine teoretic 6 în ultimele două partide - cu Kazahstanul acasă şi cu Danemarca, în deplasare. Deci, putem spune fără teamă de a greşi: "Adio, calificare!" Răzvan Burleanu vrea să aşteptăm încheierea meciurilor şi amână decizia privind soarta lui Daum până la finalul meciului cu danezii. Amândoi afişează atitudini politicianiste, invocând corectitudinea respectării contractului pe care l-au semnat, despre care nu se ştie mare lucru. Dar faptul că neamţul îşi permite să promită că va califica echipa României la viitorul turneu final al Euro este de natură să îngrijoreze, căci sugerează o înţelegere cu preşedintele FRF de a continua, deşi nici jucătorii cu personalitate nu-l mai vor. Sigur, se poate lua în calcul existenţa unei clauze uriaşe care ar trebui plătite lui Daum dac-ar fi dat afară acum. Tipul a fost destul de deştept să-l păcălească pe Burleanu, ca să-şi păstreze cinstea obrazului, căci una este să-ţi închei contractul şi alta să fii dat afară cu un şut în dos! Pentru că altfel, dac-ar fi vorba numai despre salariile lui Cristoph Daum şi ale staff-ului său, sigur s-ar găsi banii necesari cu care să fie achitate. Personal sunt convins că Gigi Becali ar fi în stare să plătească el, numai să nu-l mai vadă pe actualul selecţioner pe banca naţionalei. Şi spun asta bazat nu numai pe declaraţiile sale de dată mai recentă, dar şi pe unele mai vechi, când abia fusese instalat neamţul şi-l numea "Daun", mimând o naivitate pe care n-o are, dar în fapt sugerând că vom ajunge "down" (jos). A-l păstra pe Cristoph Daum pentru a continua declinul ar fi o dovadă de masochism din partea lui Răzvan Burleanu, la care cei care iubesc fotbalul acesta şi suferă pentru el nu se pot alătura nici după un referendum!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
