Editorial LA ŢINTĂ - Unde ne sunt parlamentarii?...
Să nu-mi răspundeţi că sunt în Palatul Parlamentului, că m-apucă toate năbădăile!... Nu de alta, dar ştiu că mulţi şi-au făcut obiceiul să chiulească la greu de la locul de muncă. Iar motivarea că ar avea de lucru în teritoriu n-o cred nici ei, pentru că majoritatea e tot atât de scumpă la vedere ca şi o virgină într-un bordel de port! Adevărul este că în Oraşul Regal Curtea de Argeş nu există măcar un cabinet parlamentar al vreunuia dintre cei care ne-au fraierit anul trecut să-i alegem, considerându-i că sunt suflet din sufletele noastre. La nivelul judeţului avem nici mai mult, nici mai puţin de 13 şi nu cred că absenţa asta în masă este cauzată de faptul că asta ar fi cifra dracului. Problema este cu oamenii pe care partidele ni i-au băgat pe sub nas. Iată cum se prezintă lista acestora: Şerban Constantin Valeca, Gheorghe Marin, Cristina Mariana Stocheci (PSD) şi Ion Popa (PNL) - senatori; Radu Costin Vasilică, Mircea Gheorghe Drăghici, Simona Bucura-Oprescu, Nicolae Georgescu, Cătălin-Marian Rădulescu şi Nicolae Velcea (PSD), Liviu Ionuţ Moşteanu (USR), Andrei Dominic Gerea (ALDE) şi Dănuţ Bica (PNL). Dacă poate cineva astăzi să-mi indice unde funcţionează cabinetele parlamentare ale vreunuia dintre ei, sunt gata să merg până acolo în genunchi, ca semn de penitenţă pentru că i-am nedreptăţit pe aceşti oameni minunaţi!
"S-a schimbat boierul" - vorba poetului - de când parlamentarii nu mai sunt aleşi uninominal. Dacă în legislatura 2012-2016 au funcţionat în oraşul nostru câteva astfel de cabinete - şi le-aş numi pe cele ale senatorului liberal Ion Popa, al deputatului Mircea Drăghici (o perioadă) şi al deputatului Mihai Deaconu (ales pe lista PP-DD, dar care şi-a încheiat mandatul la nou-creatul PND, care a fost rampă de lansare spre cel al colegului Daniel Fenechiu, ajuns mare senator liberal prin alt colţ de ţară) - acum avem un mare minus la această categorie. Foarte adevărat, unele chirii sunt foarte mari în fosta Cetate de Scaun a Basarabilor, poate chiar insuportabile pentru buzunarele parlamentarilor noştri, care "se sacrifică" pentru popor! În schimb, avem cabinetul unui europarlamentar care n-are ceva comun cu Argeşul, fie şi pentru că nu şi-a câştigat mandatul aici. Tot respectul pentru d-na Maria Grapini pentru acest gest care-i umileşte pe parlamentarii argeşeni! Ţin să precizez că n-aş avea pretenţii de la cei care nu şi-au făcut campanie electorală cu promisiuni care plesneau de generozitate prin zona noastră, dar nu-i pot trece cu vederea pe cei care-şi revendicau rădăcini aici. Şi m-aş referi în primul rând la cei doi liberali. Senatorul Ion Popa îl avea pe bunicul său de la Băiculeşti, iar subsemnatul a avut onoarea de a-l cunoaşte în urmă cu vreo 20 ani prin intermediul regretatului prof. Nicolae Enescu şi de a scrie despre avatarurile sale prin puşcăriile comuniste. Cât despre proaspătul ales naţional Dănuţ Bica, nu-mi pot scoate din minte cât de patetic îmi arăta anul trecut, la Ziua comunei Băiculeşti, locul unde-şi avea casa bătrânească, la o aruncătură de băţ de locul festivităţii, de la Valea Brazilor. Ca o paranteză, mărturisesc că acum sunt tare curios dacă va veni la Ziua comunei Băiculeşti, duminică. Şi asta pentru că anul 2017 nu mai este unul electoral. Iar dacă va veni, abia aştept să aud ce le va povesti oamenilor despre măreţele sale realizări ca parlamentar, după ce din postura de consilier judeţean în care părea că se veşnicise la un moment dat nu s-a putut lăuda decât cu votarea proiectelor lansate de PSD. Sigur că şi acum drumul care face legătura dintre comuna natală şi Curtea de Argeş, pe la Noapteş, e vai mama lui. Dar, ca deputat, probabil le va istorisi "consătenilor" cum a deblocat dumnealui situaţia Autostrăzii Piteşti-Sibiu şi câţi bani a adus pentru proiectele primarului local Niculaie Dragnea. Revenind la "cestiune", recunosc că amintirile nu-mi dau pace, pentru că dl. Dănuţ Bica, în campania electorală din toamna trecută, întărea ideea rădăcinilor sale în zona Curtea de Argeş prin faptul că abolvise cursurile liceale la "Vlaicu" şi că soţia sa era din Valea Sasului. Tot atunci promitea şi să-şi deschidă cabinet parlamentar - dacă va fi ales - şi că acolo va angaja pe cineva din municipiu. Chiar dacă dumnealui a uitat, eu nu-mi permit asemenea lux, întâi pentru că nu-mi stă în fire şi apoi pentru că nu sunt parlamentar. Cât despre fostul senatorul Ion Popa nu pot nota decât că este un mare norocos şi, deopotrivă, un la fel de mare şmecher. Fructificându-şi norocul, a ajuns subprefect şi prefect de Argeş, apoi l-a executat politic pe şeful lui care-l propulsase pe funcţii - fostul deputat Adrian Miuţescu - după care a ajuns în Parlamentul României pe valul USL, în 2012, prin votul masiv al disciplinaţilor votanţi ai PSD. Prezenţa scenică sau alte manevre i-a adus poziţia de şef al grupului liberal din Senat şi, anul trecut, acontarea primei poziţii pe lista candidaţilor partidului pentru acest for. Chiar şi-aşa a obţinut cu mari emoţii al doilea mandat şi, deştept cum îl ştiu, bănuind că nu va mai pupa altul în 2020, înţeleg de ce nu şi-a mai deschis cabinet parlamentar la Curtea de Argeş.
Dacă e s-o spunem pe-a dreaptă, PSD nu consideră că ar avea acum nevoie de cabinete parlamentare în Oraşul Regal: e la putere, are votanţii săi devotaţi şi, la nevoie, va fi de ajuns să-şi plimbe candidaţii cu două sau trei luni înainte de parlamentarele viitoare pentru a-şi face suma la voturi! Specialiştii partidului în psihologia alegătorului român - argeşean în cazul acesta - ştiu foarte bine că obişnuinţa de a pune ştampila pe cei trei trandafiri de pe buletinul de vot este mai puternică decât promisiunile opoziţiei. Iar când i se făgăduieşte exact ceea ce vrea să audă, partida electorală este aproape câştigată! Un prim sondaj masiv se va face în 2019, la alegerile europarlamentare, după care vor şti toate partidele cum sunt poziţionate în preferinţele electoratului. Poate că atunci deputatul Dănuţ Bica va considera avantajos să scoată la vânzare o bucată de pământ de pe la Valea Brazilor sau de pe la Valea Sasului, oferindu-i unui contracandidat posibilitatea de a susţine că-şi va face casă în zona Curtea de Argeş. Nu de alta, dar ce e-n mână, nu-i minciună şi parcă tot mai bine-ar fi să ne păstrăm patriotismul şi, dacă tot vindem, să facem contractul cu un român, pentru că tot cetăţean european e şi amărâtul de el!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
