Editorial LA ŢINTĂ - Toamnă cu miros de crizanteme şi motive de-a ne teme...
În mod obişnuit, toţi asociem ideea de toamnă cu aceea a culegerii roadelor muncii. Şi nu se dezminte nici anul acesta. Numai că în loc de parfum de strugure sau esenţă de prună, de mălai sau făină proaspăt măcinată, parcă acum - mai mult decât în alţi ani - miroase a crizantemă. Adică a cadavru. Şi nu e de glumă. DNA a atacat PSD prin învăluire, lovind în guvern. Ţintele principale nu sunt neapărat cele două doamne care ocupă posturi ministeriale, ci Liviu Dragnea. Călin Popescu Tăriceanu a sărit şi dumnealui ca ars, acuzând de o tentativă de lovitură antiguvernamentală. Tema a fost şi rămâne de actualitate, oricâtă apă ar curge pe Dâmboviţa sau pe Dunăre. "Dai în mine, dai în fabrici şi uzine!" Lozinca din vremea comunismului a fost adaptată la vremurile noastre, în care cu adevărat "cine nu e cu cine trebuie, este împotrivă". Şi trebuie distrus! Acum rămâne de văzut cine pe cine va distruge. Laura Codruţa Kovesi se luptă cu Liviu Dragnea şi cu mastodontul care-i stă în spate, partidul care deţine cel mai mare număr de parlamentari şi crede că face legea în România. Nu se ştie cine-i stă dumneaei în spate, dacă este atât de temerară ca să lupte cu ceea ce unii susţin că ar fi "balaurul cu şapte capete". Oricum, lupta surdă dusă în spatele uşilor închise a devenit publică. Liviu Dragnea nu este într-o situaţie prea comodă. Şi din ea nu-l poate scăpa nici măcar iubirea pe care a mărturisit că o poartă unei tinere, pentru care s-a declarat gata să se prezinte din nou în faţa ofiţerului Stării civile.
Care tânără nu se numeşte România, ci răspunde la un apelativ banal pentru cei care n-o cunosc. Foarte clar, nici Laura Codruţa Kovesi nu se află într-o situaţie foarte confortabilă, de când gen. Florian Coldea, adjunctul de la SRI, a fost scos din prim-planul scenei. Asta fără să mai punem la socoteală atacurile prilejuite de dezvăluirile ce curg pe bandă rulantă cu comportamentul nepotrivit al procurorului Negulescu, zis "Portocală". Nici nu mai contează dacă respectivul îi mai este sau nu subordonat câtă vreme numele lui este folosit ca o măciucă pregătită să lovească în bretonul şefei DNA. Aşa a ajuns să se apere atacând, tactică folosită cu succes până în prezent. De cealaltă parte, în ieşirile publice, Liviu Dragnea, atacat şi de fostul său şef, Victor Ponta, nu mai pare dispus să se ascundă după degete şi spune clar că acum nu va mai da un pas înapoi. Deci, poziţiile s-au radicalizat la maxim! Războiul dumnealui cu dumneaei dă impresia că se va lăsa cu sânge până la urmă. Iar suferinţa va fi resimţită mai acut de de nevinovaţii de noi. Instabilitatea politică, semnele de întrebare puse asupra viabilităţii statului de drept, pe care tot mai mulţi cetăţeni încep să-l socotească nedrept, anunţă o iarnă grea. Şi aspră, cu furtuni şi viscole răscolite şi de gafele făcute de miniştri care n-aveau ce căuta în acele fotolii şi care se văd siliţi să pună în aplicare un program de guvernare pe care opoziţia şi pragmaticii îl socotesc utopic.
Pentru mine, impresia că toată ţara se transformă într-un imens stadion, pe care toţi îşi fac semne prietenoase cu degetul mijlociu şi se trimit la U.E., capătă contururi de certitudine. Şi asta pentru că ne bălăcim în apele mâloase ale incertitudinii şi la vârf şi la bază.
Scriu aceste rânduri cu câteva ore înainte de şedinţa Adunării Generale a Acţionarilor de la S.C. AQUATERM 'AG 98 S.A., care ar trebui să decidă dacă-i va prelungi sau nu mandatul managerului interimar Gabriel Nastea. Din punctul de vedere al cetăţeanului de rând, acţionar anonim reprezentat de consilierii locali în A.G.A., nu ştiu cât contează cine conduce sau mimează că ar conduce firma ce deţine monopolul serviciilor din domeniul apei şi canalizării. Mai degrabă sunt tentat să cred că ar fi interesat de creşterea calităţii acestor servicii, fără o majorare insuportabilă a costurilor. Numai că anonimul argeşean, care plăteşte cinstit ce consumă, habar n-are dacă AQUATERM-ul va mai rămâne în patrimoniul local sau va trece în cel al RAJA Constanţa. Şi puteţi să vă închipuiţi că ar vrea să ştie ce-ar avea el de câştigat sau de pierdut dacă se va întâmpla aşa ceva. Numai că nici măcar cei pe care i-a ales anul trecut să-l reprezinte în legislativ par să nu ştie ce curs vor lua evenimentele. Aşa că, iertat să fiu, dar am ajuns cam toţi o apă şi-un pământ, ne temem şi avem dreptul doar să mirosim crizantemele ce vor cădea pradă brumelor. Apoi, ştiţi cum se spune - Dumnezeu cu mila!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
